Harta unei iubiri ne(conditionate)

Eram pierduți prin toate partile, harta unui labirint întortocheat era fix ce ne mai lipsea din acest puzzle. O camera obscura, cu lumini retractile, și manusi roșii aruncate pe jos. Pierdeam timp prin toate partile, mai puțin în locul în care l-am considerat acasă și preferatul meu. Nu găseam rost în existenta mea, decât castigandu-mi existenta decât prin joc de mima. Mimând detalii despre existenta mea pe alte plaiuri, intr-un labirint al iubirii ne(conditionate). Eram curios despre culorile tale, asa cum ai fost tu de ale mele, dar le-ai ascuns într un halat de protectie invizibil..poate nu știu, dacă este o putere de la HP, dar asa mi ar fi plăcut sa cred. E viata pe care am nascocit-o cu propriile manusi magice, o viata cu care as fi creat un Univers paralel cu lumea în care trăiesc, aparent. 

    E vineri, felinarele de pe o strada paralela cu mine, erau aprinse. Lumina licarea, prin toate partile, numai un colțișor de umbra mai întrezaream intr-un culoar al străzii.Era o clădire veche, cu vitralii, pe care nici timpul nu și mai punea amprenta, dar s-a găsit o viata, sa determine istoria clădirii. Era o zi de toamna, ca oricare alta, probabil, frunzele mai ca acopereau fiecare pasaj într o forma dreptunghiulara, iar lumina tot continua sa pâlpâie. Eram ferm convinsa ca am deschis ochii, atunci când am vazut acea umbra la fereastra. Umbrele se mișcau încontinuu și urmăreau linia nopții. Încet, timid, am încercat sa bat la ușă. Am uitat sa amintesc ca clădirea avea un usor decor de Halloween. Pânză de păianjen artificiala la geamuri, bostani la intrare și lumini difuze. La intrare, un covor de bun găsit în forma de bostan, mi-a captat atenția. Am așteptat puțin și am apăsat soneria, care a scos un clinchet. După câteva minute de așteptare, apare o femeie îmbrăcată intr-un halat rosu, în pragul casei. După aceea, chipul femeii făcu câteva gesturi a mirare și deschide ușa. 

- Ce gând, va aduce pe aici?

-Doar eram în trecere și m-am oprit în dreptul acestei clădiri, intrebandu-ma , ce se afla în aceasta in interiorul acesteia. M-a atras arhitectura și vitraliile acestea vechi. 

- Nu știu cu ce informații va pot ajuta, dar momentan va servesc cu ceva bomboane cu răvaș de Halloween. Poate găsiți ceva interesant în biletel:

- Mulțumesc! Poate chiar un indiciu, cine știe..

" Dragostea va așteaptă la etaj, îmbrăcată intr-un halat rosu. Iubirea ne(conditionata) a fost și va fi un mister." Aveți un prim indiciu și obiect pentru descifrarea mesajului criptat în aceasta cladire și anume: o pereche de manusi albastre, de detectiv. Va așteptăm mâine la ora 10.00 pentru un alt indiciu."

- Nu ma gandeam ca voi ateriza chiar la o invitație în aceasta cladire, dar se pare ca avem un mister de dezlegat. Chiar as putea proba niște cunoștințe, în funcție de ce indicii mai primesc mâine.

Îmi iau la revedere de la doamna în cauza și am și obiectul magic primit pentru rezolvarea puzzleului.

Ma tot gândesc unde mi-a tot zburat ideea, pe care o aveam înainte de a intra în aceasta cladire. Mi au fugit toate gândurile când am aflat ca sunt la câțiva km distanta de propriile temeri. Însă, când am primit aceste manusi, gândul mi-a fost la grija și protecție...chiar dacă mintea mea spunea altceva. Însă, am realizat ca doamna mi-a oferit din prima încredere, putând fi un personaj în puzzle-ul meu. 

   A doua zi dimineața, a sosit, și mai e puțin pana se afișează pe ceas, ora 10.00 și ma pot indrepta către cladire....cea de a doua vizita la clădirea respectiva. Am ajuns, pe la un 10 fara un sfert, sa fie sfertul academic și sa nu întârzii. Aceeași femeie, mi a deschis ușa și de data aceasta m-a invitat înăuntru la o ceasca de ceai/cafea. Aici urma sa găsesc următorul indiciu, chiar intr-o ceasca de ceai sau cafea. Era o ceasca din perioada renascentista, care mi a amintit de lectiile la orele de desen, când încercăm să desenez ghidata de profesoara de desen, clădiri emblematice ale Italiei. Lângă ceasca, puse ca intr-un pliculeț de ceai, niște comprese sterile, cu mesajul: "Limbajul iubirii devine steril sau nu știm decât ca devenim defecți de el." 

-Unde mi-oi fi consumat ultimele consumabile medicale, pentru doar atunci când lipsesc, le duci si mai tare dor-ul. Cred ca mi au rămas intr-un film de Halloween, într o valiză, l-am denumit kitul savantului. Asa s-ar putea denumi următoarea parte a dezlegarii misterului, poveștii noastre. Am dispărut de la momentul cu ceai, puțin, pentru că mi am permis sa mai caut niște indicii, scufundandu-ma în propria minte..am crezut ca inima mea cauta timpuri de mult dispărute, dar am rămas la ce se poate descoperi prin toate partile.Am știut ca ma puteam descoperi prin tine, mai mult decât am facut-o alte dați. Am crezut ca ma poți avea la bine și la rău, dar nu mi am dat seama ca ți am fost pansament în încercarea de a găsi ceva bun la tine. Credeam într o iubire, într o pagina de iubire, care va vindeca ceva în mine, o poțiune magica, de aceea te invit pentru următorul pas sa parcurgem următoarea etapa împreună. Ai la dispoziție, 5 minute, sa alegi cateva ingrediente secrete pentru potiunea magica din casa. Te rog sa le scrii pe biletel și eu ți le voi aduce. 

 

Tu alegi, ce vei face cu aceasta poțiune magica. Te poți inspira din această carte ca cuprinde ceva secrete miraculoase. Am fost și eu vindecat(a) de ea, când aveam problemele mele, tu sper sa o
folosești la ce e nevoie. Sper sa ai noroc la combinațiile castigatoare. Potiunea magica m-a înțeles din momentul în care am învățat ce este grija și protecția,cum sa mi fauresc în înăuntrul meu acea concentrație magica care sa ma ajute sa cobtin mai mult decât as putea înțelege vreodată, un fel de Univers protector. Tot ce am considerat pana acum este faptul ca menirea mea, poate nu a fost descoperita, la adevărată potențial. Astfel, am aflat ca sunt mai mult, cu mai puțin pentru ca viata mi-a arătat ca diferența de la Cer la Pământ poate fi și o vorba buna spusa la momentul potrivit, exact ca și ingredientele secrete din al meu suflet. Mi-as fi dorit, sa știu ca am aceste ingrediente magice în mine și sa pot realiza mai multe cu al meu potential. Am înțeles ca viata îmi oferă atâta timp, cât dau și ceva în schimb, dar de cele mai multe ori, am renunțat la mine, la versiunea mea de viata. 

    Ați ajuns unde trebuia, eu sunt de profesie dr psiholog de inimi, dar mi am dorit sa ma cunoașteți și dintr-o alta perspectiva, din ce v-am prezentat pana acum. Știu cine sunt, deoarece ma regăsesc și eu în oglinda dvs sufleteasca, ca să zic asa. Am plecat și eu prin toate partile mele, ca să mi aud inima și atunci când avea un alt fundal sonor, pe care nu l puteam înțelege sau recunoaște, măcar în fotografii sau înregistrări. Am simțit lipsa unui om, care sa ma asculte și sa-mi înțeleagă acele parti mai ascunse ale sufletului meu, pe care nu le am lăsat prea mult la vedere...Dar ce as putea înțelege e ca acele detalii invizibile fac diferența și ajuta lucrurile sa functioneze. Oare asa sa fie și în cazul meu sau nu mai știu eu a înțelege lumea pe care o ascult? Am pornit cu stângul în viata, uneori, dar și cu dreptul, astfel incat mi am dat seama ca stângul și dreptul sunt oarecum pe linii paralele, dar sunt oameni de treaba. Dar eu mi-i inteleg perfect, de parcă aș îmbracă doua șosete de diferite. Tot vorbim de elemente magice, șoseaua roșie e următorul element surpriza în deschiderea cutiei Pandorei. Ce crezi ca am descoperit prin prisma energiei mele creatoare, ce as fi putut fi dacă nu renunțăm la mine. Poate o stea pe cerul cuiva, deoarece ma consider ca sunt, chiar dacă mai apun uneori. De cele mai multe ori, am crezutca privesc același lucru ca și tine, dar am inteles oarecum diferit viata, pentru că am făcut alte sacrificii, dar nu ma așteptăm la asa rezultate. Rezultate așteptăm și noi de la problema, pe care ne-am impus-o astăzi. Exact un timp, pentru care nu am inteles ce sa mai fac și i-am dat o proba pana data viitoare. Ce as putea sa fac, când halatul meu, ascunde doua buzunare în care tot asteot praf de stele și chiar bomboane si acadele de Halloween. Ma desprind de mine, încercând sa par încrezătoare în propriile forte, dar simt ca am renunțat demult la a mai pretinde ca știu cine sunt. De aceea, întrebarea cine ești, stârnește în mine și acum un freamăt celebru, exact, exact ca întrebarea, eu ce caut aici. Prea multe vorbe, prea multe lacrimi, eu prefer finalului fericit, nu cel dramatic, asa ca ascund niște șervețele, sub forma de comprese medicale, de la Medicale-Shop.ro, pe care le a primit de la doamna psiholog. ADAR UNIC SOLUTIONS SRL este importator direct, distribuitor și furnizor de consumabile medicale de unică folosință, produse sterile și echipamente de protecție. Medicale-Shop.ro comercializează produsele exclusiv către persoane juridice, nu către consumatori individuali.

    Am preferat sa împăturesc șervețelul, sa nu se vadă o lacrima în coltul ochilor și am plecat imediat. Următoarea zi nu mai știu ce avea sa mi ofere, dar eu asa schimb de multe replici în ultima perioada, nu am pomenit, de am rămas fără cerneală mea de vise și praf magic.

Credeam ca aveam sa cunosc totul despre tine, dar am găsit și altceva ce credeam pierdut pe pagini de istorie, un labirint al iubirii care m-a făcut sa aflu cine sunt și cine am fost pentru tine. Oare mai stii cat timp ți a luat sa înțelegi ce i iubirea de sine, asemenea unor "halate" rosu invizibile, care îți schimba culoarea în funcție de stările sufletesti. Oare mi am miscat asa de mult anii și viata, ca să te aud plângând și zâmbind a mine? Chiar mi am petrecut atâta timp sa înțeleg ca inima mea, a unui întreg orad ti-a aparținut ție pentru o vreme sau ce? Eu chiar nu ma cunosc sau nu mi-am putut imagina ca un om sa ma cunoască asa de bine, cu toate că nu mi știe viata decât în versuri poate, sau în poveștile de pe buzele tuturor. M-am întrebat mereu de ce am continuat acest drum și poate s-au înțeles destul de multe sau prea multe aspecte. Puteam fi încrezători în drumul nostru, dar l-am abandonat la jumatate, deoarece am dat înapoi ca racul, cu toate că zodiacul spune altceva, ca s taur. Dar țin minte, ca de mica, desenam o schiță cu o fata cu vomite împletite, gen răcitor. Poate era o alta versiune de a mea nedescoperite. Am rămas cu atâtea lucruri lipsa, de parcă am crezut mereu intr-un preaplin de idei și vise. Realizez cât de mult viata m-a considerat atât de nsiva, încât am dat cu piciorul la anumite oportunități. Am crezut ca mi am învățat lectiile, dar timpul nu mai cronometreaza aceeași mașina a timpului, ci masiara poate timpii mei rătăciți pe străzile orașului. I-am ratacit pe o pagina, pe o coala alba, pe o singura carte care poate mi am jucat-o bine, dar poatenu pana la capăt. Și am ajuns sa cred ca mi am obosit sufletul când lucrurile începeau a se contura. Eu nu mai simt decât totul, dar ma prefac ca nu mai simt nimic. Eu nu înțeleg, cum de reușesc sa fac atâta de multe intr-un timp atât de scurt, oare timpul vorbește altfel cu mine? Oare nu realizez ca timpul altora, poate se scurge chiar si prin mine. Oare știe sa mi înțeleagă inima mai bine? 

   Nu știu ce am făcut, dar mintea mea cauta răspunsuri prin toate partile, am descifrat vreo 1001 coduri, însă doar unul m-a condus la ușă secreta, cea pe care o visasem în fiecare seara. Un cod ******, putea rezolva multe și misterul noptii în care am aflat ca indiciul se afla dincolo de usa. Am încercat sa recuperez un timp, pe care îl credeam pierdut într o carte răvășite pe ale cărei pagini nu mainstatra nimeni decat eu. Mereu același EU, care nu se satura, sa privească, sa observe viata, pe care mi am descfacut-o în fata ochilor tai. Eram poate mica pe atunci, cu fricile și angoasele mele, dar am știut ca ai încercat sa mi le acoperi și sa-mi faci zid de protecție.

    Am cam renunțat la mine sa devin eu, acea persoana care nu doar ca e mai rezervata și nevirbareata, dar undeva în adâncul sufletului meu, ma cunoșteam pe mine cum, necum. Credeam xa la etajul superior voi cunoaște o alta identitate, versiunea de a mea. Poate pentru aflarea unor secrete spirituale. Știu ca puteam deveni mai mult, sau Mao puțin, atunci când am crezut în instinctele mele, până când m-am vindecat de mine. De mine, și de principiile mele, oarecum abuzive, care le-am tot arătat pe rânduri, pe șir. Nu știu cum de m-am trezit aici, dar am căzut în visuri, de cele mai multe ori. M-am impiedicat câteodată de propria viata, mi am făcut răni și julituri, dar am încercat sa minle ascund. Am ales să fiu vulnerabila poate am purtat în mine, lupte grele, pe care alții le-au înțeles în ani, eu am avut poate câteva clipe sau nu. De aceea, sufletul meu, a fost oarecum.sub cheie, o cheie magica care poate nu am oferit-o la întâmplare cuiva sau nimănui. Am plecat dintr-o viata, la care ma așteptăm să mă surprindă sau sa fiu surprins(a), dar inima poate a ales sa bata într un alt devor, poate apropiat sufletului meu. Am ales sa-mi recuperez sufletul, pe care posibil sa-l fi lăsat în urma, din cauza unor neglijente sentimentale sau pur și simplu, datorita unor oameni pierduți. Stiam ca voi fi ceva dacă îmi voi împinge limitele poate la maxim, dar nici chiar asa, spune o voce interioara. Știam, ca dincolo de acea ușă, poate fi recuperarea sau salvarea mea, cea pe care am asteptat-o sau pe care am imprumutat-o de la alții. Exact ca un suflet salvator îmbrăcat în halat alb. Știam ca nu trebuie sa mai pun povara anilor mei, pe umerii altcuiva, dar ce sa faci, câteodată expresia umeri de piatra, e mai mult decat valabila. Dar caracterul meu perfecționist, mereu ma trădează. Am fost și voi fi o ascultătoare a sufletului și inimii mele pana-n pânzele albe sau cu tematica de Halloween, până în cearceafurile albe. Chiar dacă mai am cicatrici si răni, ca toată lumea, nu voi lăsa descoperita viata ce mi s-a dat. De fapt, ce mi s-a oferit, ca suna mai mult a detalii invizibile care fac lucrurile sa functioneze. De fapt, cam la acest lucru se rezuma meseria mea a doamnei cu "consumabile medicale". În afara de sensul lor firesc, ca le duci dorul când lipsesc, pentru mine intra în aceasta categorie: grija, protecția, îndemânarea, disponibilitatea, răbdarea. Un gel de GPD(I)R al site-ului sufletesccu ceva învățăminte și influente medicale.

   Revenind la probele noastre, doamna mi a recomandat sa ma ajut de cele 5 indicii, pe care mi le-a oferit, sa creez povesti în jurul celor 5 consumabile medicale de unica folosinta. Acestea sunt de unica folosință, dar nu le poți folosi de doua ori, cu același efect. Pe baza obiectelor enumerate, mai sus, respectiv, potiunea magica, comprese medicale, ceasca, soseta, și halat invizibil. 

   Am plecat de la doamna respectiva, doamna T luând în considerare faptul ca urma sa revin a doua zi cu temele făcute. Mi a dat niște instrucțiuni dub forma de rețeta și le-am pus în geanta. Deja pe geam, apăreau picături de ploaie, am rugat-o pe doamna sa-mi împrumute umbrela ei, cu faptul ca aveam sa I o înapoieze ziua următoare.

   Am pășit intr-o baltoaca și m-am stropit pe cizmele nou-noute, noroc ca nu stau departe de acesta cladire. Am petrecut câteva clipe, analizând obiectele pe care mi le-a dat dr. Psiholog și am pornit în labirintul iubirii de sine. M-am gândit cum sa folosesc aceste lucruri, fără ca cineva sa și dea seama ca sunt cea din spatele "mastii". 

1. Ceasca de ceai cu infuzii de grija și protectie

Și da, nu era orice ceasca, ci o cana veche renascentista cu emblematica clădirii, datând dintr-un an bisect, bogat în evenimente. Am întrat intr-o ceainărie și am întrebat pe doamna de la tejghea cât ar fi dispus sa ofere pe aceasta ceasca. A analuzat-o a intors-o pe toate partile pana a exclamat. E cana ce mai lipsește din colecția mea, de când o cautam, e unicat. Dar tu știi, ca o asemenea cana nu se da pe bani putini. Doamna mi a înmânat un cec bancar cu suma de 500 RON, înscrisă pe el. Am descoperit ca A.I chiar scoate capodopere din oameni, mai ales din cesti sau din CE STII..

2. Caracterul invizibil al oamenilor 

Ce știam pana acum despre caracterul invizibil al oamenilor a devenit un M.I.T. am crezut ca descopar prin mine, viata unui om lăsat prea mult la vedere, poate prea prezent sau omniprezent. De aceea, pentru următorul element din poveste aka halatul invizibil, voi cauta o persoana căruia sa il ofer. Am părăsit ceainăria și am ajuns într un parc acolo, unde doi îndrăgostiți răsfoiam un ziar local, cred. Titlu era: "Halat invizibil disparut". Cine îl găsește ofer recompensa 5000 de euro. Am tras cu ochiul și marea mi a fost mirarea când am aflat ca e chiar halatul din geanta mea. Am incercat sa ma strecor în conversație, îl l-am înmânat cuplului și m-am gândit ca am făcut o fapta buna. Evidențiind, inca o data, faptul ca coincidentele exista și perechea și a manifestat uimirea fata de gestul meu și a încuviințat din cap.

  3. Șoseta inegala sau nepereche 

Am dispărut din peisajul ziaristic și am ajuns în mașină de spălat, unde culorile se amesteca, doar ca una a vrut sa fie diferita și a rămas de o parte. Exact, ca la spectrul de culori din umbrela, diferita, dar universala. Ce as putea sa fac cu o soseta diferita decât sa o dăruiesc unei persoane colorate? Ammers mai departe prin parc și am ajuns în parcul Eminescu, un loc plin de amintiri nostalgice. Mi am zis sa dăruiesc aceasta soseta cui face o poezie despre ea un catren: "Și eram precum un fost, precum o soseta fără rost, iar tu i-ai dat culoare și m-am impiedicat de ea, și a devenit dragostea mea. "

4. Iubirea ca poțiune magica

 Și dacă tot ne-am impiedicat în mod frumos de acest articol, aflam ca următorul obiect sunt comprese medicale. Am petrecut timp, gandindu-ma la rănile mele sufletesti, privindu-le ca pe niște atuu-ri...la care nu pot renunța la fel și la aceste echipamente de protectie. M-a părăsit gândul acela, de a face excepție de la acele zile și sa ma întorc la ale mele. Rezolvări, dizolvări, divizării, între toate acestea m-am gândit la o ecuație matematica...Dar nu găsesc soluție decât o poțiune magica. Am cautat sa ascund acest timp, chiar și de mine, deoarece am descoperit ca dragostea are o revoluție a ei în care sa crezi.

5. De aceste ultime doua ingrediente, ma voi folosi sa ajut pe cineva aflat în nevoie..ies din parc și colind străzile de toamna, de la coltul străzii isi face aparitia in peisaj o fetita stand lângă a ei bicicleta. S-a accidentat, încercând sa vadă ce este cu a ei fericire, asa mi a povestit..a încercat sa probeze noua ei bicicleta, era visul ei de mica. Printre lacrimi și înghițituri, i-am înțeles fetitei cuvintele și i-am aplicat niște comprese medicale și un dezinfectant și i-am dat o pastila contra durerii ca poțiune magica. Fetita mi-a mulțumit și a plecat fericita, ca oamenii chiar știu ca în detaliile invizibile. chiar fac lucrurile sa functioneze.

  Obiectele noastre au avut un efect de domino și m-am întors la doamna psiholog, care mi a urmărit îndeaproape toate mișcările. Astfel, încât am îndeplinit misiunea salvatoare și i-am înmânat cecul de 500 de euro pentru a-și cumpăra consumabile meficale pentru laborator.

  Acest articol a fost scris pentru SuperBlog.