De ce scriu ăștia pe pereți?

De ce scriu ăștia pe pereți? Oare sa nască întrebări sau cine știe să fie fotografiați. Oricum ar fi se scrie cu rost sau fără rost. Motivul e cu semnul intrebarii. Pereții, mai ca se promovează singuri, au și urechi din stânga și din dreapta. Dar oare scrisul vorbește mai tare decât cuvintele exprimate vocal, oare copilul din noi e mai puternic, dacă scrie pe pereți? Doar asa începe exprimarea de mic, care totuși este îngrădita, urmata de indemnul: "Nu mazgali pe pereti!". E scumpa lavabila, dar mai scumpa e vocea care tace și nu se aude, care striga dincolo de ecoul pereților. Vrea sa fie auzita, dar nu așa oricum, prin țipăt, ci prin arta. O fi și tipatul un mod de exprimare, dar aici se tace, oare costa mai mult bucuria, plăcerea, trăirea intensa de zi cu zi? Nu știu? Sa-i întrebam pe pereti. Ce au auzit de la ultima ceartă, de la ultima barfa din coltul blocului, de la ultima petrecere etc. Vor avea răspunsurile sau vor prefera sa exprime altfel aceste emoții?

    Strig dar oare ce doare mai tare,
    Golul din mine sau rezoluțiile goale,
     Ṭip, dar ce se aude mai tare,
    Bucuria și durerea din mine sau vocea din difuzoare?
    Scriu, dar oare vocea e mai puternica decât mine
    Și doboară literele ce au vrut sa înoate în aceeași mare cu mine,
    Marea mea iubire, scrisul când s-a întâlnit cu interzisul
    A vrut sa ocolească limba ruseasca, ca nu e cu pro zisul.
    M-am născut din sunet, 
Continui sa zbor cu scrisul
Aplanez conflictul cu vocea, 
 Desenez pe pereții cu creioane colorate
Oare zborul nu are sunet, pentru că are aripile tăiate?

Chiar și fără sunet, copilăria are culoare pentru că există scrisul. Scrisul da liniștea mai încet, să se audă vocea interioara. De ce exista ăștia care scriu pe pereți? Ca să facă lumea mai frumoasă mai auzita prin arta lor. Arta lor cere sacrificii, nu doar mazgaleala pe pereți și câteva înjurături la coltul blocului. Exprimarea merita mai mult. Marea exprimare se îneacă în culoare și se scufundă prin litere. Dar oare împreună, creeam mai mult. Suntem mai mult cu mai putin sau ce? Devenim exact ce scriem pe pereți. Ce ai scrie, la tine în suflet, știind că peretele tău e sifonat și zgâriat, cu urme de mazgaleli? Eu l-as transforma în cea mai mare arta.



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Speranța înlocuiește pereții haosului

Imagine
Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit. Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile. Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noas...
Citiți mai multe

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?

Imagine
Avem cuvinte, avem emoții, filtrate prin propria inteligenta. Avem convingerea ca prin intermediul cuvintelor putem deschide noi orizonturi și minți. Dar cum putem accesa aceasta inteligenta, dacă totul e hârtie. Putem trage la xerox inteligenta, dar oare nu devine ea artificiala? Putem reproduce hârtia în mai multe moduri, dar oare aceasta nu se uzează, nu devine ea un mod artificial de exprimare? Putem recicla hârtia, dandu-i alte forme, dar nu devine ea mult prea artificiala pentru a fi folosita?      Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm...
Citiți mai multe

Ziaja e brandul pentru care încrederea si atitudinea conteaza.

Imagine
Ce este blogul fără atitudine? Ce sunt pasii, fără a le știi mersul? Ce sunt produsele fără a le simti mirosul? Niște nimicuri infantile. De care ne bucuram totuși, dar într-o cantitate mai rezervata. Ia atitudine și vei primi încredere, cam asa se întâmplă și cu produsele Ziaja Romania. De curând, am primit spre testare un pachet format din șapte produse: lipstick de buze, șampon, gel de dus, scrum pentru corp, crema de mâini, toner de fără și conditioner pentru par. Toate din gama Coconut & Orange.      Sa vorbim de atitudine. Aceasta gama chiar prezintă o atitudine fresh, inovatoare, așa cum trebuie sa fie și un conținut de blog, cu ceva magie presărată deasupra. Am folosit câteva dintre ele și mă declar multumita. Am mai apelat la produsele lor, mai demult din altă gama, cea cu lapte de capra, care mi-a plăcut la fel de mult și a avut efecte bune.    Continuam cu pasii, care nu sunt la fel de mulți precum par. În viata, facem mulți pasi, dar...
Citiți mai multe