Ancoram panzele catre SuperBlog! Gasim si o busola? Desigur!

Ancorati panzele ca vine: noua competitie SuperBlog 2023. Gasiti busola si directia.

    Panza e chiar creatia in sine, pe care cuvintele fac valuri, inca de la primele acorduri fine sau in tandem cu marea linistita sau agitata.

Uneori, scrisul e muzica, alteori e poezie, alteori, proza, dar stim ca vindeca toate turbulentele si nelinistile acumulate in noi sau le tulbura si mai tare, pentru a le reda calmul ceva mai tarziu.

   Ce e val, ca valul trece. Asa si cu creatiile noastre care multe dintre ele cunosc culmile succesului si notorietatii, pe cand altele se duc pe apa sambetei. Inportanta e constanta. Sa fii valul, sa fii ca valul, sa depasesti valul si chiar sa te intreci cu el. Vor fi multe valuri: de critici, de angoase, de nelinisti, de laude si merite, dar important sa nu te doboare, ci sa te inalte. Val după val, mai urci treptele unui piedestal, care poate e atat de ancorat in sol, incat te poate purta pe brate, precum Dunarea, insasi.

   Ma simt un om al marii, chiar si atunci cand navighez printre cuvinte, tin carma inainte si directia clara sau uneori pe bajbaite ajung la destinatie. O fi de vina ochelarii, care nu vor sa mai stea pe nas, dar gasim o directie si sens pentru ei. Ma inspira albastrul cand il vad precum pata de cerneala cazuta pe hartie. Ma inspira albastrul, cand coloreaza timpul si atmosfera dintre cuvinte, creaza nuante si amintiri.

  Cuvantul e hrana dintre feed-uri. E ca si cum ai infuleca o portie si mai vrei, pentru ca e bun si de calitate. Dar nimeni nu garanteaza pretul, decat cel ce apreciaza calitatea scrisului. 

E toamna si multi ne pierdem printre detalii, chiar si prin marea de cuvinte. Gasim atatea lucruri de folos, atatea lucruri, ce ne insotesc in calatoria noastra pe valuri sau nu. Eu cred ca poti face valuri si cu o vacanta cu cortul, de ce nu? Covorul de frunze, ceaiurile fierbinti, culorile naturii si intimitatea spatiului sunt printre putinele lucruri care fac din toamna ceva memorabil.

   Mi-am pierdut busola. Cred ca era orientata spre tine, spre tine, da, da, chiar spre tine. Sau nu, cred ca s-a debusolat si indica gresit. Cu siguranta, tu esti directia. Dar busola mea arata spre cuvantul, spre primul cuvant care imi vine in minte acum: toamna ratacitoare prin mine si eu numarand frunzele de pe jos si asezandu-le intr-un manunchi. Ce toamna! 

   E vantul ce mi bate dintr o parte, o fi muza? O fi uitat sa bata la geam sau la usa? Dar stiy sigur un loc, in care ma pit feri de intemperii si furtunile pe mare, chiar grupul SuperBlog.

   E greu sa prinzi colacul de salvare, cand cuvintele sunt putine. Cand esti pe plaja si cauti un S.O.S sa iesi din aceasta situatie. Dar uneori ajuta si esenta cuvantului, nu asa cuvinte de umplutura.

Toamna e dragostea, ce o port in mine si ce ma dezveleste frunza cu frunza pentru a ma imbraca in hainele ei, noi si curate. E dragostea ce patrunde pe fiecare pagina si masoara inimaginabilul aka "cat poate cuprinde o inima".  De cele mai multe ori, daca inima ar putea avea o carte, s-ar numi Cartea Marii, deoarece au loc toate cuprinsurile si necuprinsurile ei.

   Ma simt trasa la mal de cuvinte precum: "Bravo!", "Ai reusit!", "Felicitari!". Ma impiedic mereu de cuvinte, de stanci ne neclintit, precum opusul acestora. De aceea, ma ancorez de mine si de cuvant, care ma scoate din situatii, dar si ma afunda in abis. E mai greu sa fii mare si sa ai marea de cuvinte la picioare sau sa fii munte si sa vezi avalansele de cuvinte la picioarele tale? Oricum ar fi corabiile nu pot merge pe uscat, precum cum nici zapada nu rezista pe mare, decat ca ghetarii. 

    Deci, ai grija ce kit iti iei in calatoria pe mare. Pot fi zile senine si cu inspiratii solariene, pot zile cu ploi si pene de inspiratie si cu valuri mari de idei si concepte noi de aplicat.

   Si tot ce-i val, ca valul trece si urmele SuperBlog raman si se intorc mereu la mal si scriu cu mai multa inspiratie, bucurie si voie bună. Tu ai prins acest val? Daca nu, mai ai timp pana pe 1 octombrie sa iei cu asalt competitia si primele probe, care te vor pregati pentru marea agitata de note. Cuvintele sunt mari si marea devine mică, atunci cand le intelege, cand le cuprinde in bratele ei si le adauga o nota puṭin sarata, puṭin umoristică sau sarcastică. A oprit o corabie si trebuie sa ma imbarc la bord, o fi Arca lui Noe sau corabia SuperBlog? Va asteapta pe cat mai multi, sa-i treceti pragul si sa i descoperiti parcursul si povestile.

    Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2023.