Legea firii


Legea firii ,autor: Nita Diana
De ce valurile pierd oameni
Si nu oamenii se pierd printre valuri;
De ce e marea albastra
Si nu e mov,orange,violet,
De ce ne pierdem in explicatii
Si uitam de lucrul concret.
De ce noaptea ne fura visele
Si nu suntem noi ce visam noptile cu  luna
De ce sa asteptam pana a doua zi
Sa ne spunem noapte buna.
De ce raul curge la vale
Si nu-i valea sprijin de drum,
De ce copacii isi intind mainile spre cer,
Precum oamenii se agata de-o speranta
Atunci cand inca mai sper.
De ce devenim cautatori de comori
Intr-un abis nebun,
Cand pentru a fi fericiti
Avem nevoie de asa putin.
De ce trenul vietii nu ne mai asteapta
Pentru o ultima calatorie,
In tot ceea ce s-a numit viata;
Sa mai facem o ultima oprire
La locuri dragi noua,din iubita copilarie,
De ce ne ascundem dupa a vietii cortina
De parca am purta vreo vina
Viata merita traita,
Nu sta in umbra,
Viata e divina.
De ce ne taiem singuri zborul
Cand putem prinde aripi
De ce ni se pare ca cerul e mult prea departe
Cand putem aduce totul atat de aproape.
De ce nu vedem in noi,
Ceea ce alti nu pot sa vada
Intr-o lume oarba
Unde sufletul e proprietate privata.
De ce avem prieteni 
multi,dar putini in realitate
Care ne judeca dupa aparente,
nu dupa ganduri si fapte.
De ce incercam sa fim altcineva
Sa ne ascundem de noi,
Cand totu-i la vedere.
Sa nu te recunosti nici tu
In lupta pentru putere.
De ce dorim sa schimbam lumea,
Cand ar trebui sa incepem cu noi,
Noi suntem schimbarea,
Ce vrem sa o vedem in voi.,
De ce alegem drumul cel mai lung
Spre fericirea noastra,
Cand timpul nu asteapta
Sa alegem calea cea dreapta.
De ce timpul se scurge prin mainile noastre
Iar noi devenim asa neputinciosi;
Stam si privim de pe margine
Ca trecatori prin viata,
Simpli curiosi.
De ce Universul ascunde atatea mistere,
Inca neelucidate si cat timp vor fi
Vor naste adevarate himere
Iar noi nu vom sti.
De ce grabim lucrurile
Si nu le lasam in cursul lor firesc
Ca tot o sa vina de-a valma
Si atunci nu se opresc.
De ce nimic in viata nu-i intamplator,
Atunci simti cum lucrurile plutesc in voia lor;
Nu le deranja pentru ca viata nu intreaba,
Intra-n joc nu-ti fie teama.
De ce viata ne supune la grele incercari
La fel si fel de teste,
Ca le promovam sau nu cu brio
Trebuie sa invatam sa trecem peste.

*a nu se reproduce fara precizare sursei

 sursa foto1:momenteinviata.ro
sursa foto2:familiaortodoxa.ro



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Speranța înlocuiește pereții haosului

Imagine
Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit. Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile. Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noas...
Citiți mai multe

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?

Imagine
Avem cuvinte, avem emoții, filtrate prin propria inteligenta. Avem convingerea ca prin intermediul cuvintelor putem deschide noi orizonturi și minți. Dar cum putem accesa aceasta inteligenta, dacă totul e hârtie. Putem trage la xerox inteligenta, dar oare nu devine ea artificiala? Putem reproduce hârtia în mai multe moduri, dar oare aceasta nu se uzează, nu devine ea un mod artificial de exprimare? Putem recicla hârtia, dandu-i alte forme, dar nu devine ea mult prea artificiala pentru a fi folosita?      Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm...
Citiți mai multe

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Imagine
Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor, mă aduce la Beciul Domnesc.  Nu știu de unde vin, dar vin mai de cu seamă de la origini și mă îndrept încotro? Încotro e buchetul mai dulce. De câte ori, nu am zis eu, că ma simt amețit de către aromele vinului de la Beciul Domnesc . O data pe lună. Mai că mă face să o iau pe alte căi, ale simțurilor olfactive. Dar mai întâi, să aleg sortimentul, care mă va purta în această călătorie a simțurilor. Multe povești sunt ferecate în suflet, altele zboară în căutarea locului de ascunzișuri, iar altele sunt sigilate atent, precum vinul nostru tainic Sigilium Moldavie, vin cu tradiție.     Am băut din gustul tău preaplin    Amețit de al tău buchet,    Mi-am ferecat în suflet    Cu sigiliu, nuanțe și arome,    Pe care să le pot deschide înainte de vreme.    Așa mi-a promis el, de la monument    Că mă pot bucura de gustul său efervescent,      De l...
Citiți mai multe