Harta unei iubiri necondiționate.

Eram pierduți prin toate partile, harta unui labirint întortocheat era fix ce ne mai lipsea din acest puzzle. O camera obscura, cu lumini retractile, și manusi roșii aruncate pe jos. Pierdeam timp prin toate partile, mai puțin în locul în care l-am considerat acasă și preferatul meu. Nu găseam rost în existenta mea, decât castigandu-mi existenta decât prin joc de mima. Mimând detalii despre existenta mea pe alte plaiuri, intr-un labirint al iubirii ne(conditionate). Eram curios despre culorile tale, asa cum ai fost tu de ale mele, dar le-ai ascuns într un halat invizibil..poate nu știu, dacă este o putere de la HP, dar asa mi ar fi plăcut sa cred. E viata pe care am nascocit-o cu propriile manusi magice, o viata cu care as fi creat un Univers paralel cu lumea în care trăiesc, aparent. 

    E vineri, felinarele de pe o strada paralela cu mine, erau aprinse. Lumina licarea, prin toate partile, numai un colțișor de umbra mai întrezaream intr-un culoar al străzii.Era o clădire veche, cu vitralii, pe care nici timpul nu și mai punea amprenta, dar s-a găsit o viata, sa determine istoria clădirii. Era o zi de toamna, ca oricare alta, probabil, frunzele  mai ca acopereau fiecare pasaj într o forma dreptunghiulara, iar lumina tot continua sa pâlpâie. Eram ferm convinsa ca am deschis ochii, atunci când am vazut acea umbra la fereastra. Umbrele se mișcau încontinuu și urmăreau linia nopții. Încet, timid, am încercat sa bat la ușă. Am uitat sa amintesc ca clădirea avea un usor decor de Halloween. Pânză de păianjen artificiala la geamuri, bostani la intrare și lumini difuze. La intrare, un covor de bun găsit în forma de bostan, mi-a captat atenția. Am așteptat puțin și am apăsat soneria, care a scos un clinchet. După câteva minute de așteptare, apare o femeie îmbrăcată intr-un halat rosu, în pragul casei. După aceea, chipul femeii făcu câteva gesturi a mirare și deschide ușa. 

- Ce gând, va aduce pe aici?

-Doar eram în trecere și m-am oprit în dreptul acestei clădiri, intrebandu-ma , ce se afla în aceasta in onteriorul acesteia. M-a atras arhitectura și vitraliile acestea vechi. 

- Nu știu cu ce informații va pot ajuta, dar momentan va servesc cu ceva bomboane cu răvaș de Halloween. Poate găsiți ceva interesant în biletel:

- Mulțumesc! Poate chiar un indiciu, cine știe..

" Dragostea va așteaptă la etaj, îmbrăcată intr-un halat rosu. Iubirea ne(conditionata) a fost și va fi un mister. Aveți un prim indiciu și obiect pentru descifrarea mesajului criptat în aceasta cladire și anume: o pereche de manusi albastre, de detectiv. Va așteptăm mâine la ora 10.00 pentru un alt indiciu."

- Nu ma gandeam ca voi ateriza chiar la o invitație în aceasta cladire, dar se pare ca avem un mister de dezlegat. Chiar as putea proba niște cunoștințe, în funcție de ce indicii mai primesc mâine.

Îmi iau la revedere de la doamna în cauza și am și obiectul magic primit pentru rezolvarea puzzleului.

Ma tot gândesc unde mi a tot zburat ideea, pe care o aveam înainte de a intra în aceasta cladire. Mi au fugit toate gândurile când am aflat ca sunt la câțiva km distanta de propriile temeri. Însă, când am primit aceste manusi, gândul mi a fost la grija și protecție...chiar dacă mintea mea spunea altceva. Însă, am realizat ca doamna mi a oferit din prima încredere, putând fi un personaj în puzzle-ul meu. 

   A doua zi dimineața, a sosit, și mai e puțin pana se afișează pe ceas, ora 10.00 și ma pot indrepta către cladire....cea de a doua vizita la clădirea respectiva. Am ajuns, pe la un 10 fara un sfert, sa fie sfertul academic și sa nu întârzii. Aceeași femeie, mi a deschis ușa și de data aceasta m-a invitat înăuntru la o ceasca de ceai/cafea. Aici urma sa găsesc următorul indiciu, chiar intr-o ceasca de ceai sau cafea. Era o ceasca din perioada renascentista, care mi a amintit de lectiile la orele de desen, când încercăm să desenez ghidata de profesoara de desen, clădiri emblematice ale Italiei. Lângă ceasca, puse ca intr-un pliculeț de ceai, niște comprese sterile, cu mesajul: "Limbajul iubirii devine steril sau nu știm decât ca devenim defecți de el." 

-Unde mi-oi fi consumat ultimele consumabile medicale, pentru doar atunci când lipsesc, le duci si mai tare dor-ul. Cred ca mi au rămas intr-un film de Halloween, într o valiză, l-am denumit kitul savantului. Asa s-ar putea denumi următoarea parte a dezlegarii misterului, poveștii noastre. Am dispărut de la momentul cu ceai, puțin, pentru că mi am permis sa mai caut niște indicii, scufundandu-ma în propria minte..am crezut ca inima mea cauta timpuri de mult dispărute, dar am rămas la ce se poate descoperi prin toate partile.Am știut ca ma puteam descoperi prin tine, mai mult decât am facut-o alte dați. Am crezut ca ma poți avea la bine și la rău, dar nu mi am dat seama ca ți am fost pansament  în încercarea de a găsi ceva bun la tine. Credeam într o iubire, într o pagina de iubire, care va vindeca ceva în mine, o poțiune magica, de aceea te invit pentru următorul pas  sa parcurgem următoarea etapa împreună. Ai la dispoziție, 5 minute, sa alegi cateva ingrediente secrete pentru potiunea magica din casa. Te rog sa le scrii pe biletel și eu ți le voi aduce.