Postări

Inteligenta artificiala un mod de adresare impersonala? Mai transmite ea ceva?

Imagine
Avem cuvinte, avem emoții, filtrate prin propria inteligenta. Avem convingerea ca prin intermediul cuvintelor putem deschide noi orizonturi și minți. Dar cum putem accesa aceasta inteligenta, dacă totul e hârtie. Putem trage la xerox inteligenta, dar oare nu devine ea artificiala? Putem reproduce hârtia în mai multe moduri, dar oare aceasta nu se uzează, nu devine ea un mod artificial de exprimare? Putem recicla hârtia, dandu-i alte forme, dar nu devine ea mult prea artificiala pentru a fi folosita?      Precum copacul, care în fiecare an naște noi frunze, așa și hârtia naște noi idei, noi moduri de împădurire, de folosire. Dar nu intervine aici artificialul și ne întreabă oare copacul dacă ar fi artificial ar mai produce hârtie de valoare? De aici și faptul ca implicit obținem și alte rezultate, precum conținutul cu sau fara valoare? Oare viitorul literaturii ar suna altfel, dacă am scrie cărți cu inteligenta artificiala? Ar mai produce ele, același entuziasm dacă ar fi ci
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Speranța înlocuiește pereții haosului

Imagine
Trăim mereu ancorați în trecut și ne întrebam ce va fi mâine, precum un refren pe care îl tot auzim repetat: ziua de mâine, acel tu din viitor. Toate ni se par schimbate, când privim în trecut, dar viitorul parcă are modul lui, de a ne arata, ce conteaza. Dacă am știi ce urmează, acest viitor incert, care începe cu ziua de azi, poate am face alți pași, poate am schimba direcția. Însa, mereu aceleași zile, aceleași nopți, aceleași stele. Dar inapoi în viitor, e o întoarcere la noi. Stelele prezic viitorul, dar pentru noi e aceeași zi de zi, care nu schimba nimic, ci doar ne aduce aminte ce am trăit, ne pune pe repetat momentele. Ne încălzește același soare, stăm sub același cer, ne bucuram de același răsarit. Poate așteptam să ne întoarcem în viitor, deoarece viitorul ne provoacă altfel și lăsăm trecutului lectiile. Ne întoarcem mereu la ceea ce iubim și ne face sa ne simțim acasă. Comfortabili cu noi insine, nu acceptam schimbările, însă acestea își pun amprenta asupra noas
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Toamna pune gândurile pe tapet! Începe Superblog!

Imagine
E toamna, dar eu încă nu am pus pe tapet nimic. E toamna și cafeaua fierbe intr-un ibric. E toamna, iar eu ma simt dezgolita și nu știu ce să mai acoper cu frunze. Poate nimic, poate tot, poate ceva sau altceva.     Am tot scris despre toamna, dar nu știu de unde să mai scot atâtea rânduri, că simt de parca am defrisat-o pe toată. Rânduri, gânduri, care se rostogolesc de a valma intr-un morman de frunze. Ma arunc în el și ce sa vezi, îmi amintesc ca frunzele chiar zboară, intr-un dans armonios și arămiu. Dar eu de unde mai viu, intr-o toamna în care parca totul seacă, iar eu trebuie sa găsesc energie sa mai scriu, să mai compun câte un text liric, astfel mă simt ca o frunză prăfuita de pe drum. Dar tot învârtesc frunza pe o parte și pe alta și nu mai găsesc nimic de scris, ci de ascuns, ce am purtat în mine o viata, parca prea am fost la vedere și i-am oferit sufletului ce cere. Poate tot, m-am folosit de cuvinte, sa avansez înainte, dar asta știu sa fac, să mă joc cu ele,
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

De ce scriu ăștia pe pereți?

Imagine
De ce scriu ăștia pe pereți? Oare sa nască întrebări sau cine știe să fie fotografiați. Oricum ar fi se scrie cu rost sau fără rost. Motivul e cu semnul intrebarii. Pereții, mai ca se promovează singuri, au și urechi din stânga și din dreapta. Dar oare scrisul vorbește mai tare decât cuvintele exprimate vocal, oare copilul din noi e mai puternic, dacă scrie pe pereți? Doar asa începe exprimarea de mic, care totuși este îngrădita, urmata de indemnul: "Nu mazgali pe pereti!". E scumpa lavabila, dar mai scumpa e vocea care tace și nu se aude, care striga dincolo de ecoul pereților. Vrea sa fie auzita, dar nu așa oricum, prin țipăt, ci prin arta. O fi și tipatul un mod de exprimare, dar aici se tace, oare costa mai mult bucuria, plăcerea, trăirea intensa de zi cu zi? Nu știu? Sa-i întrebam pe pereti. Ce au auzit de la ultima ceartă, de la ultima barfa din coltul blocului, de la ultima petrecere etc. Vor avea răspunsurile sau vor prefera sa exprime altfel aceste emoții
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Grija și protecția, aliații puternici pentru Doctor Max!

Imagine
Grija și protecția sunt atu-uri imbatabile, când vine vorba de sănătate și curățenie. Cum împachetăm grija să nu răsune prea tare prin noi și cum o dăruim celorlalṭi? Cum ne purtăm cu noi, înșine ca să creem un mediu sigur și comfortabil? Putem îmbracă echipamente de protecṭie putem folosi halate de unică folosință sau pijamale de unică folosinṭă . Dar încape aceasta grijă în buzunare sau în material, e tangibilă cu noi sau mai că ne-am purta cu mănuși cu ea, sa nu se deterioreze. Pe atât de sensibilă, pe atât de puternică, încearcă să empatizeze cu toată lumea. Grija asta mai ca aș împacheta-o în role cearceaf, dar câteodată mi se derulează singură în faṭa ochilor. Grija și protecṭia au propriul film cu Doctor Max. Și cum pentru un film se consumă multe, am trecut pe la Medicale - Shop, să facem necesarul de consumabile medicale și consumabile hârtie . După ce am asigurat toate acestea, mergem într-o vizită la doctor Max și trebuie să ne încălțăm cu  botosi , încă de la
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

ReConstruiește acasă cu stil și minim de efort! Începe cu macheta copilăriei!

Imagine
Uneori simṭim, că lucrurile o iau la vale, alteori, că ne fuge pământul de sub picioare, dar singura care rămâne este ea, siguranṭa, stabilitatea, toate sub acoperișul numit acasă. Încă de mici copii, impropriu zis, am învăṭat, să ne proiectăm casa visurilor în funcție de o machetă, care proiecta toate idealurile și viselele într-un șablon ce ne ancora în prezent, dar care ne punea temelia pentru o construcție trainică și de durată. De atunci, am învățat să ne alegem  materiale de construcṭii în conformitate cu  tipologia mediului in care am crescut si copilărit.  Copilăria, poate a fost pentru mulṭi, sursa tuturor nesiguranṭelor nostre și totodată, motorul care ne-a construit visele și viitorul. Astfel, m-am strecurat puțin în copilăria ta, a celui ce citești acest articol și am furat câteva detalii tehnice și inteligente. Sper să nu te superi. Curioși de ce am aflat? * caratoys.ro Plecând de la premiza că un oraș inteligent pune accent pe cercetare și inovaț
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Imagine
Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor, mă aduce la Beciul Domnesc.  Nu știu de unde vin, dar vin mai de cu seamă de la origini și mă îndrept încotro? Încotro e buchetul mai dulce. De câte ori, nu am zis eu, că ma simt amețit de către aromele vinului de la Beciul Domnesc . O data pe lună. Mai că mă face să o iau pe alte căi, ale simțurilor olfactive. Dar mai întâi, să aleg sortimentul, care mă va purta în această călătorie a simțurilor. Multe povești sunt ferecate în suflet, altele zboară în căutarea locului de ascunzișuri, iar altele sunt sigilate atent, precum vinul nostru tainic Sigilium Moldavie, vin cu tradiție.     Am băut din gustul tău preaplin    Amețit de al tău buchet,    Mi-am ferecat în suflet    Cu sigiliu, nuanțe și arome,    Pe care să le pot deschide înainte de vreme.    Așa mi-a promis el, de la monument    Că mă pot bucura de gustul său efervescent,      De la prima înghiṭitură până la ultimul pahar,     Dar să nu uit să las și câteva rânduri, înecate
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe