Din copilul de la tara e NECESAR sa ramai OM.
Din copilul de la tara, tot a rămas ceva. O farama de Cer, o farama de sat, care nu se dezlipește niciodată de un suflet, care nu a încetat să scrie, care nu a încetat să pornească cu stângul sau cu dreptul, pentru că așa e în viata. Necesarul a fost mereu la indemana, precum o broderie veche care se țese în sufletul copilului de la tara. Primele buchii, primele litere, primele scrijeliri pe tablita nu se uita niciodată de tipul: " Asa era pe vremuri". Si nu se pierdeau așa de multe scrieri pe internet, ci se păstrau în scrisori și caiete de tip jurnal, cum era pe timpuri. De aceea, poate persoanele care au scrisul în sânge sunt considerate mai de pe timpul bunicii, cum s-ar zice. Dar nimic poate nu e întâmplător. Eu, cel puțin știu ca semăn cu mama și bunica mea la calitățile scriitoricești. Le-am moștenit de mica pe ele și mi-a placut sa le continui pasiunea și determinarea de a lăsa ceva scris pentru generațiile următoare. Copilariile mer...
