O scrisoare dulce-amăruie! Gusta cuvântul si servește câte o porție!
Mi a plăcut mereu sa scriu cu note. Cu note de fag și scortisoara. Ți-am trimis în zori o scrisoare, ca să știi ce e în inima mea, puțin soare, ceva nori, dar mereu picura cu roua inimii mele. E greu să devii mereu un cuvânt pentru cei dragi. Un cuvânt de soi, un cuvânt ales, dar mai degrabă un cuvânt care sa aline gustul și apetitul cititorului. Ce sa mai faci, când cuvintele curg pe tapet cu culori vișinii, nu ca de cerneală, și stropesc pereții camerei și ii îmbracă în nuanțe de toamna. E un scris care are note de melancolie, nostalgie, care îmi amintește de timpuri apuse. Ce sa zic azi, când totul e întors la 180 de grade, e vântul ce bate, e culoarea din pahar sau cuvantul e atât de schimbat în societate? As face o ancheta sa descopăr mai mult cuvantul. O ancheta misterioasa cu note de vin, dar nu îmbătat, ci cu o atitudine de beatitudine. Mi-am pierdut scrisul, dar nu și pasiunea pentru scris, am pierdut multe în viata, dar caut să recuperez exact ca picatura ca...