Cum îti alegi un hosting multicalificat? Ce ne spune autorul.

Poetul este pe rând sau în același timp: zugrav, pentru că pictează emoții prin cuvinte; croitor, pentru că își alege cu grijă lungimea frazelor și a paragrafelor; frizer, deoarece mai scurtează, acolo unde este cazul; doctor pentru că alină suflete și atinge inimi; bibliotecar, pentru că își ordonează ideile în volume demne de a fi citite.Prin urmare, putem spune despre autor, că este un om multicalificat? Dar despre site-ul său? Ce hosting se califică pentru a fi categorisit drept multicalificat, aflam in cele ce urmează.

Ca și într-o rețetă, la fel și în scris, este necesară o armonie a culorilor, a formelor și a ingredientelor. Se respectă o anumită rețetă sau se bazează pe spontaneitatea gândurilor, lăsându-le să se manifeste în mod firesc?

Cunoaștem oameni de o viață, însă tot nu putem spune că-i cunoaștem îndeajuns. Contrar acestui fapt, sunt oameni ce apar în viața noastră de puțin timp și avem impresia că-i știm de o viață. Care dintre cazuri, vă este mai familiar? Așa se întâmplă și cu interfaṭa unui site și cu gazduirea web. Când intru pe un site, știm deja cu cine avem de a face, și câteva detalii despre autor și pasiune / afacere 

Suntem prezenți în viața unul altuia, dar totodată absenți. De cele mai multe ori, folosim ca apelativ: "Străinul de lângă mine". Care considerați că sunt motivele sau factorii care determină această distanțare?

                                   *sursa: pixabay.com  

Cred ca e apelativul perfect, pentru o persoană, care imi accesează pagina. De fapt, mereu străinul de lângă mine are impresia ca mă cunoaște, apelând la câteva butoane și link-uri. De aceea, spaṭiul meu devine cam vulnerabil pentru cei de din afară. Străinul de lângă mine, caută mereu motive de a mă cunoaște, dar uită că eu sunt străină de mine, de cele mai multe ori. Străinul de lângă mine poate deveni cel mai bun prieten, asemenea mie, precum spun și versurile: "Cel mai bun prieten, eu mă ajut la greu, eu mă ajut pe mine și mă iubesc tot eu. Eu îmi dau sfaturi, cine altcineva, eu mă am numai pe mine și mi-e bine așa." Sunt momente, in care simt sa ma privesc așa, departe de alṭii, dar aproape de mine.

Dacă am face un rezumat al vieții dvs, de până acum, care ar fi prologul, punctul culminant și cum ați contura în câteva cuvinte, epilogul?

Viaṭa mea începe câteodată atât de vag și cateodată atât de abrupt, că nu mai știu unde să pun punct și unde virgulă. Pot începe cu bună ziua sau bună seara și derulez contentul 24/24. Fiecare vede partea bună sau partea rea a lucrurilor. Conṭinutul, de cele mai multe ori, îmi aparṭine, dar și când nu, aleg anonimatul, să fie cu mister. Unii, ar zice că mereu se termină prost, eu zic ca se termină bine, deoarece nu las articole neterminate, decât mai rar, cand nu am dispoziṭie sau inspiratie;

Unele persoane sunt dependente de fluturi, altele de cafea. Omul și autorul din spatele site-ului are astfel de 'dependențe'? Care ar fi acestea?

De cele mai multe ori, sunt omul cu site-ul. Citesc, scriu, pun întrebări, aleg, selectez, decupez etc. Pata de cafea trebuie sa fie vizibilă. E ca un pattern din familia mea. Nu ma pot abṭine să nu o pun drept fundal sau profil . Le consider, dependenṭe sănătoase și fluturii sunt la locul lor, sper ca nu i-a deranjat nimeni. Eu cred că sunt și una și alta.

Zi de zi, contabilizăm cifre și sentimente.Uneori, pe plus, alteori, pe minus. În cazul dvs, în ce parte, înclină balanța și în ce cont a-ți investi valoare : în cuvinte sau în cifre?

E greu să mă contabilizez chiar și pe mine. Cică nu le poţi face pe toate, de aceea, am un ajutor, un asistent virtual, ce mai intervine cu ceva sfaturi. Mulţi investesc în cifre și capital, eu cred ca am dat cu cuvintele de pământ si prima și a doua oară. M-a durut destul, am plecat plângând, (nu de alta, dar conṭinutul unui site mă afectează emoṭional), nu vreau sa mai doară. Deci, daca gasiṭi dvs, balanṭa ar fi perfect. Cu toate că, am reușit să fac și eu, câte ceva, chiar si cu cuvintele ce nu mi trebuiau. Deci, nu mai am nici cuvinte, decat o supă alfabet. Merg sa o î calzesc. Poate merge așa.

Pentru autor, scrisul este o evadare sau o terapie?

Bine, ca ati pus fereastra de chat, unde trebuie. Eu simt nevoia să evadez prin mesaje. Un mesaj salvator si deja am prins colacul de salvare, ar zice persoana care sta 24/7cu ochii pe chat. Se deschide, nu se deschide, ne intră mesajele sau nu. Avem ce soluṭiona sau nu? Odată ce evadezi ai nevoie si de o terapie. Pentru unii, terapia cuvintelor, pentru alṭii, alte metode de relaxare, bine știute și tastate pe net. Poate sunt scumpă la vorbe, chiar și cele pe care le scriu, le simt unice și nu vreau sa le pierd, sa le risipesc. Nici eu, nu mai știu cat trag de ele, cum trag de cifre, sa se schimbe forma lor.

Un scriitor, prin prisma sa, devine un om vulnerabil, deoarece alege să se destăinuie în fața cititorilor săi.Ați simțit, vreodată faptul că ați permis, prea mult oamenilor, să intre în casa sufletului dvs?

Oh, da si de cate ori, am uitat paravanul deschis. Am spus prea multe despre mine9 și am lasat prea mult spaṭiu între noi. Nu mai e intimitate, nu mai e apropierea aceea necesara, ci e mult prea aproape contactul asta, imi sufoca stilul de a scrie, de a ma confesa mie, in primul rând si vouă, în al doilea rând.

În timpurile actuale, totul poartă amprentă digitală. În ceea ce vă privește, ca și autor, preferați scrisul de mână sau redactarea online?

Când uit sa scriu tastez si cand uit sa tastez scriu. Nu pot exista una fara alta, ca doua surori sau doi fraṭi. Am incercat, sa-i dau mai departe, sa le spun altfel pe nume, dar nu mi iese. Când mi-e dor sa scriu, trebuie sa fac o treabă, cand mi-e dor sa redactez, trebuie sa fac o ciorna.

O carte bună se răsfoiește alături de o ceașcă de ceai / cafea. Din dulapul cu suflet, ce ne recomandați? Ce ne puteți spune despre pasiunea pentru căni?

Ce as putea spune despre mine. Imi plac canile pentru ca sunt diferite. De fapt, nu continutul le face sa fie diferite, ci pur si simplu forma canii sau aspectul ei, personalizat. Imi place să servesc continut la cana, deoarece si ma incalzeste si ma raceste, ca un bun jurnalist. Câteodată, mai vărs ce nu trebuie în online si trebuie sa strang. Unele pagini, se mai pateaza, puṭin, dar exista și soluṭii de scos pete tot de pe net.

Dacă am deschide cartea cu amintirile copilăriei, care ar fi poza de pe prima pagină?

Poza de la ecuson sau carnetul de note, acolo ce mai ies bine sau un selfie facut de mine.

Ce cărți citește autorul? V-au influențat acestea, stilul de a scrie și de a creiona personajele?.

Diferenta dintre personaje, o face linia de contur. Cartile de domeniu, ma fascineaza si cum de atatea titluri cu atata continut, ca nu reusesc sa citesc cate mi-as propune. Sunt multe titluri, care ma atrag, dar nu stiu ce sa aleg, de data asta. Cred ca m-ai citit printre randuri si nu mai ai rabdare sa citesti biografii sau autobiografii. Imi plac cartile, ce ma descriu bine si cele care ma intreaba ele pe mine, nu eu pe ele.

14.Oare fluturii au insomnii? 

Da, au, iar cand nu dorm presara sclipici printre paginile mele. Chiar și la ore târzii din noapte, fluturii activeaza funcṭii magice pe site, precum cei de la HostPrior. Ei se ocupă cu mentenanṭa site-ului și garanteaza ca 24 /7 site-ul este protejat împotriva atacurilor cibernetice. Primul gând, când auzi dimineața alarma ceasului / telefonului sunând este să verific daca găzduirea HostPrior este în parametrii buni. Sunt zile în care mă trezesc cu noaptea in cap, să vad daca continutul ruleaza cum trebuie. Astfel, rastorn din cosmosul meu pe paginile blogului. Daca sunt și fluturi sau licurici și mai bine.

15.Au existat persoane, care să vă spună că datorită cărților dvs, au avut curajul de a-și pune primele gânduri pe hârtie sau de a se iniția în acest domeniu?

Ca om de it și domeniu autor, primesc tot felul de întrebări. Cu unele sunt și mai lămurit, dar unele mă bagă clar în ceaṭă si nu mai am nici o cheie sau idee. Consider că da, chiar dacă mi-au spus sau nu în faṭă, acest lucru.

17.Sfaturi pentru tinerii scriitori sau cei aflați la început de drum.

Sa continuie sa scrie in ce forma ar fi, pentru ca fiecare e unic in compozitie si are geometria lui. Codificata sau necodificata, inca. Să nu se teamă de spaṭiu, ci de limitarile lui. Am scris despre asta, intr-un articol precedent.

Blogul sau site-ul e precum un ghiozdanul hai-hui, în care dorești ca lucrurile să prindă contur trecând prin toate timpurile si parcurgând toate nivelurile posibile. Un loc în care, chiar si fără să vrei mai stergi din imagini și amintiri, din lipsă de spaṭiu si viaṭă, poate. Un loc, pe care îl perfecṭionezi si dorești să-l numești acasă la tine. Un loc, pe care îl treci prin toate sezoanele și episoadele tale.

În locul meu...o expresie destul de frecventă la școală. Rezolvă tu tema în locul meu, ieși la tablă în locul meu... Tu, ce-ai fi dispusă să faci în locul altcuiva? Eu, nu  dar cred ca cei mai bine se descurcă cei de la hostingul asistat Hostprior, deoarece iau bine locul asistentului virtual si omului bun la toate.

Ți-am purtat și haina... avea și buzunare cu viselelele. Ce-am regăsi în buzunarele autorului? Dacă ar fi un hoț de buzunare, care ar fi cel mai valoros lucru, ascuns în buzunarul inimii?

Ultima dată, când am scotocit, aveam un vis, să am un site al meu, în care să ofer publicului o găzduire profesionala, în care cele 4 camere ale sufletului, sa fie prezentate si optimizate la cei mai buni parametrii. Sa mă asigur ca am transfer rapid al fisierele, dintre un site și un altul cu gazduire Wordpress. Daca as fi un hoṭ de buzunare, cred ca aș ascunde un ziar, numai despre mine, in care să ma ascund și să mă regăsesc. L-aș îmbraca in atâtea haine, să-l simt protejat și să mă simt protejată.

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2023.