Mi-am găsit jumătatea la Outlet. Se privea în oglindă.
Mi-am găsit jumătatea la Outlet. Se privea în oglindă.
E un întreg proces, prin care materialul trece prin clepsidra timpului și ţese pattern-uri din vremuri moderne sau demult apuse.
E o alergare după prinderea unuia după altul și îmbinarea lor, într-o compoziție compactă și netedă. Răbdarea cu care mâini iscusite și pricepute prelucrează materialul și-l transformă în ochii privitorului. Valuri de material, culori care mai de care mai diverse așteaptă să fie nuanțate și puse în valoare de talent.
E o lume croită prin poarta sufletului. Nu ne ajung pașii, să ne măsurăm de-a lungul și de-a latul. Câte priviri înghite materialul. Ce să mai privesc la tine? Cum îmi stă sau cum îmi vine? Sătulă de atâtea priviri goale și de măsurat de sus până jos, simt că nu mă înţeleg deloc cu acest tip de ţinută.
Mă simt așa de înapoiată, că n-am mai scos așa piesă de la naftalină. Ăștia deja prezintă colecțiile viitoare, iar eu am rămas împiedicată în acest val de material, care parcă nu mai are finalitate. Dar o veni și vremea ei, nu disper. Tot mă bucur de ea, cu culorile ei spălăcite, cu nasturii de pe vremea bunicii. Poate revine moda și vor fi iar la mare deschidere pe piață. E cămașa mea preferată, cu volane. Îmi amintește de perioada liceului și studenție. Volane, volane, ce mai contează. Zulufii mei de păr își cam luau zborul din poză. Tot eu, zbor înapoi în timp, dacă ăștia vechi din sistem, croiți din același material, mi-au tăiat aripile, atunci când aveam mai mare nevoie de ele. Dar lasă...li se vor îneca corăbiile la mal, când nu vor mai avea ce desfășura pe podium și trebuie să se descurce cu ce au. Criză, pandemie sau ce-o mai fi de acum- încolo, nu știu, dar e bine să-ţi faci ceva rezerve din timp. Atunci, s-ar putea să nu mai fie aceleași sporuri pe timp de noapte, na gaură în buget.
Se-ntâmplă să rămân blocată la anumite colecții sau piese vestimentare. Nu știu ce mi se-ntâmplă, dar zic că iau contactul direct cu vitrina. Asta, parcă era iarna sau vara trecută. Cu ochelarii aburiţi și cu părul meu ondulat, ţinteam reduceri. Mie cred că mi s-a redus de tot, mentalul, că nu știu ce să mai port. Tot mi se pare demodat. Bine, nu chiar tot. Mai găsim excepții, dar ce să vezi, n-a mai bătut creativitatea la ușa sufletului meu. Din banal, n-am mai ieșit demult. Sunt așa cum sunt, dar nu mă laud. Mă prezint pe a mea scenă, a vieții dilemă. Cine s-or încumeta s-o rezolve? Cred că trebuie alte măsurători. S-au încurcat softurile sau o fi niște greșeli matematice, la mijloc. Ce eroare, ce oroare, când nu știi cum să te mai simţi în oglindă.
Îmbrăcaţi sau goi, ne știm pe dinafară. Pe dinăuntru, s-au purtat prea multe războaie să putem arăta. Ar ieși cred că niște ilustrații abstracte. Dar cine, ne-ar putea studia pentru a nu știu câtă oară? Tot cine, ne cunoaște atât de bine sau cine dorește să ne îmbrace în hainele sufletului. Însă, cu siguranță, cineva care nu s-a plictisit să vadă același material de enșpe mii de ori și tot să lucreze cu drag și spor. Idei șlefuite din nimic, din niște schiţe, niște hărți mentale, care-și continuuă planul spre realizare.
Croiala e un fel de manipulare foto, a ceea ce gândești. Îţi alegi instrumentele cu care îţi începi operația, doar că nu pe viu, ci pe model.
Retușuri, tăieturi, peticeli, toate fac parte din procesul creativ. Foarfeca merge pe firul cusăturii, eu o urmez cu mâna tremurânde. Când trebuie, să tai ceva, e ca și cum, aș tăia din mine, nu din material. Tot cu mâzgălelile din Paint sunt obișnuită. Orice copil ar putea face asta. Să-și facă propriile opere. Mai târziu trebuie doar ajustate. Cu un simplu "cut" ai înlăturat, ce era defect. Chiar și, simpla mâzgâleala poate produce un ghem de idei, care se poate deșira într-un plan secundar.
Testul din oglindă e precum o luptă între a fugi de tine și a te regăsi. Între a fi un pește într-un ocean sau un pescăruș care zboară spre zare. Ideea dea te simţi bine în largul tău vine la pachet un o serie de , caracteristici, ce nu sunt ghicite mereu de croitor. Pescărușul, doar își pregătește "ţinuta" și terenul și se avânt spre necunoscut, deoarece debordează de încredere.
Mai există și soluții de mijloc, să fii găsit, ca un naufragiat la second-hand. E ca și cum, te-ai fi dezbrăcat de haine și acum le cauți la reducere. Dar la care categorie? La outlet damă sau outlet bărbați, că eu mai fac și schimb de haine. Unde, îmi este jumătatea. Nu contează, găsesc eu ceva pe mărimea mea și stilul meu casual, cu ce mai am prin buzunare. Problema e că hainele sunt la kilogram, pot să mă îmbrac de cât cântăresc? Peste 50, un fel de fifty-fifty, se pune? Mai mult, nu pot reduce, că prea mă subţiez. Ori bate vântul prin garderoba mea, dar nici slabă, nu mă avantajează.
Poate am o dualitate de personalitate, dar odată ce-mi iau ceva, mă încântă la prima vedere, apoi mă plictisesc, ca în cele din urmă să-mi pară rău, că l-am cumpărat. Când e la preţ redus, astfel stau lucrurile. Se găsește de purtat prin casă, la curățenie etc.
Ultima dată, când am pășit într-un outlet, m-am dus la probă, cu 2-3 haine, cât e permis. Mărimile nu coincid întotdeauna, așa că a trebuit să rotesc câteva haine, până să mă decid la care rămăn. Pe mine, m-am lăsat la probe, exact imaginea din oglindă. Între-timp, am întrat și la raionul de genți femei, ca să mai las niște monetar, pe acolo. Am găsit câteva ore, s-ar integra ușor la niște ţinute.
Pentru mine, outlet-ul Evernisaj e soluția de mijloc, unde găsești haine la prețuri accesibile. Ce să păstrez pentru mine, ce să dau altora? Bineînțeles că nu, dar tu, tu crezi în ideea că n-ar exista pe acest pământ decât o singură persoană făcută pentru fiecare. Ca un fel de parte lipsă, originară a cărei amprentă am păstrat-o în sufletul nostru. Te vezi cu tine sau cu fata din oglindă? Ce-i reproșezi? Că nu-ţi găsești reflexia, că ești doar un antipatic și un narcisist(ă), fără culoare?
Dintr-o lume a umbrelor, nu poți să epatezi, dar poți să renaști. Măsoară de două ori, înainte să tai, deoarece orice întreg devine jumătate. Apoi, se transformă în sferturi. Trei sferturi de ceas în care nu ai îndrăznit să te privești, așa cum ești pentru că ești așteptat, ai întâlnire. De ce trebuie să mă grăbesc cu mine, în loc să-mi ofer timpul necesar?
Mereu arunc pe mine, ce găsesc doar să par aia din poză sau din promo. Numai așa, mă diferenţiez faţă de altele. Dar eu, îmi doresc, să fiu eu. Sunt multe persoane care ocolesc conceptul de second-hand, deoarece odată, ce intră acolo, nu se mai recunosc în oglindă. De parcă, cea de acasă are altă dimensiune sau reflexie. Apropo, cum să intri în vizorul cuiva, că îţi iei haine de la second-hand, apari la rubrica "cea mai comentată vecină sau divă". Nu vorbim aici de apariții tv, că nu e cazul, ci de moda de stradă. Așa cum era ea pe timpuri. Imperfectă, dar cu forme. Nuanţe de nud, dar pline de culoare.
Se mai practică și aspectul: "pe dinăuntru e vopsit gardul, pe afară leopardul" adică ne plimbăm cu sacoșe de brand pe stradă, dar marfa e tot second-hand. Dar na, impresia contează. Cine știe, ce avem noi, în pungă. Odată, ce-am plătit pentru ele. E treaba mea, e stilul meu. Bine că nu rămânem cu materialele nereciclate. Reciclam, le trecem prin mai multe ape, până le scoatem o nouă faţă. De cea veche, ne-am cam săturat. E deja ieșită din uz. Aici deja de intrăm în filiera tehnologică și vorbim de uzura fizică și morală a materialelor, de rezistenţa lor în timp, precum și de alte caracteristici ale acestora. Nu intru în detalii, deoarece nu cunosc toate aspectele necesare.
Revenind la imagine, rămâi cu o ţinută în minte. Speri la cea ideală. Visezi să te vezi așa. Apreciată pentru ceea ce ești, pentru cum arăţi, pentru ceea ce reprezinţi. Dar dacă nu am o imagine, înseamnă că mi-am pierdut-o, nu. Am încercat să construiesc în timp, dar mi s-au năruit standardele, datorită sistemului de comparații. Cea mai frumoasă ești în ochii privitorului, celui mai bun fotograf sau în viziunea celui de lângă tine. Dacă aceasta, lipsește, n-ai cu cine discuta. Poate ai resursele necesare, dar încă nu s-a găsit acea persoană să le pună în valoare. N-au coincis gusturile, nu s-au găsit materialele potrivite, ba a fost prea scump, ba prea ieftin, dar prea puţin la timp sau atunci când trebuie.
Cine să vadă în tine, ceva ce ai putea fi? Dincolo de încadrările societății, dincolo de tiparele modelului perfect, încât să-ţi formeze caracterul și personalitatea? Chiar omul din oglindă, însă dacă atunci, când simţi că privești la tine, te scufunzi într-un labirint și trebuie să te agăţi de firul de ață, pentru a modela ceva nou?
Rămâi îmbrăcat cu ceea ce ești sau te dezbrăci de trecut, pentru a îmbrăca într-o altă formă, viitorul?
*surse poze: Evernisaj.ro și pixabay.com
Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2021.
Comentarii
Trimiteți un comentariu