Postări

Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor. O oprire la Beciul Domnesc.

Imagine
Vinul care mă poartă pe aripile simțurilor, mă aduce la Beciul Domnesc.  Nu știu de unde vin, dar vin mai de cu seamă de la origini și mă îndrept încotro? Încotro e buchetul mai dulce. De câte ori, nu am zis eu, că ma simt amețit de către aromele vinului de la Beciul Domnesc . O data pe lună. Mai că mă face să o iau pe alte căi, ale simțurilor olfactive. Dar mai întâi, să aleg sortimentul, care mă va purta în această călătorie a simțurilor. Multe povești sunt ferecate în suflet, altele zboară în căutarea locului de ascunzișuri, iar altele sunt sigilate atent, precum vinul nostru tainic Sigilium Moldavie, vin cu tradiție.     Am băut din gustul tău preaplin    Amețit de al tău buchet,    Mi-am ferecat în suflet    Cu sigiliu, nuanțe și arome,    Pe care să le pot deschide înainte de vreme.    Așa mi-a promis el, de la monument    Că mă pot bucura de gustul său efervescent,      De la prima înghiṭitură până la ultimul pahar,     Dar să nu uit să las și câteva rânduri, înecate

Mi-as traduce sufletul, dar ar suna a primavara! Ce zici?

Imagine
Mi-aș traduce sufletul, dar ar suna a primăvară, Ar suna de la Do minor la Do major,  Ar arăta precum cârduri de cocor L-aș traduce pe faṭă și pe verso,  Dar nu am gasit și nota de primăvară, fiindcă am șters-o din greșeală. Mi-aș traduce sufletul în nu știu câte limbi, Dar ai venit tu, să-l preschimbi, În ceva mai bun, mai trainic O călătorie în Comarnic. Mi-aș traduce sufletul, dar ar suna la noi Așa ca aș reduce cu mult la doi Și aș apela la tine, să-mi zidești pereții, unde au fost numai ruine, Să-mi pictezi visele sau noi destine. Așa e sufletul, când cere a căutare, când e dornic de călătorie. Când se îmbracă în hainele necunoscutului și vrea să atingă alte dimensiuni și spatii. Suntem în permanenta căutare de sine, de suflet, de parcă mereu cu fiecare drum, pierdem câte o bucată din noi și ne o recuperăm pe parcurs. Sufletul are multe porți și chei, de aceea frumusețea locurilor invadează tot spațiul. Mai lasă loc și de încântare, de emoție, de regăsirea cu sine, dar

Nivel cu nivel pentru un cămin durabil. Atinge confortul cu Alma Parchet

Imagine
Stau de vorba cu mine din trecut și îmi dau seama, că am avut un caracter de lemn. Aproape, că nu m-a sensibilizat nimic, doar câteva atingeri mai grave pe ici, pe colo. Oare ma ia cineva drept exemplu sau servesc drept inspirație pentru alții? M-am oprit la punct, că la virgulă, m-am cam împiedicat, cred că parchetul stratificat    e de vină sau parchetul de lux . Oare privesc eu, totul cu lux de amănunte și am uitat de umor? Oare el s-a răzvrătit împotriva mea sau invers? Pasii mi-s număratii, dar nu mai știu de ce sa ma agat. Am tot rupt bucăți din mine, sa ajung aici și ce-am făcut o mare de lemn, care îți ia luciul, nu ochii. Mai că nu poți înota, că dai numai de bucăți de lemn și pardoseala. Le-am împrăștiat peste tot, chiar și în mine este urma de lemn. Dar măcar e de soi, soi bun și natural, autentic, care trece testul timpului și vremii.      Eu tot socotesc cum să scot acest trecut lemnos din mine fără sa rănesc sau lezez pe altii. Mai sar așchii adevărat, dar nu

SuperBlog reînvie primăvara, cu o notă de prospețime!

Imagine
Nu e primăvara în care să nu crezi în ceva. Crezi în ea, pentru ca are puterea sa revina de fiecare dată, când o privești altfel. În fiecare ediție, am privit altfel lucrurile, le-am organizat altfel, le-am dat alte titluri, alte denumiri, dar niciuna nu seamănă cu cealaltă. Fiecare a avut câte ceva de trasat în noi, de conturat, de modelat, pentru că primăvara se nasc alte direcții de urmat și alte legături unice. Noi ne legam mereu de ea, deoarece ne aduce mereu cu picioarele pe pământ. Nu se cuvin multe, dar ea începe cu ale ei daruri și note. Câte nu se spun despre ea, dar parca uneori nici cuvintele nu sunt suficiente pentru o descrie, pentru a ne pierde în simplitatea și farmecul ei. Nu ajungem decât pe un ram, să ne agatam de speranțele ei, sa ne punem într un folder toate greutățile sau să le ascundem în suflet. E mult cu puțin, dar parca altfel cântăresc lucrurile primavara. Un sezon mai ușor, mai aerisit, mai plin de noi și de noi cu noi.     Asta și-a propus și e

Un colt de suflet cat o imagine intreaga cu Mezoni.ro

Imagine
Un colt de suflet, cât o imagine întreagă, care nu a fost defragmentată de vreme și timp. Un colṭ de suflet, pe care nu s-a depus praful, decât anii în care cuvintele au fost de prisos. Uneori gol, alteori plin, alteori preaplin de gânduri ṭesute-n ramă. E iarna, dar într-un colṭ de suflet e primavară. Iarna e foame de cuvinte, deoarece gerul parcă muscă din ele. E dor ascuns printre pagini, e dor ascuns într-un colṭ de suflet. Eu i-am spus cameră, nu să atragă priviri, ci musafiri. Dar degeaba baṭi în el, că nu ṭi raspunde decat dorul, de acasă, de acea fărămaă rămasă neatinsă de lume. Lumea intră și face de toate, de la curăṭanie , până la petreceri in sufletul tău, dar eu il mai menṭin la limita de ego. Doar pentru mine, să-l mai menṭin într-o stare naturală, dar abstractă, deoarece iubesc abstractul, deoarece le combină pe toate: le are, le deṭine, le posedă. Dar eu, nu, deoarece nu deṭin abstractul, ci simplul, minimalul din tot. Totul se reduce la un colt de suflet,

Noile alegeri vestimentare iti bat la usa!

Imagine
Sezonul de toamna-iarna incepe sa bata la usă. Noile alegeri vestimentare se aliniaza la start. E vremea sa incepi cautarile. Nu mai lasa totul pe ultima suta de metri. Rezolva aceasta problema de la bun inceput. Mi se pare ca dulapul, deja cere a nou, asa ca, te invit sa-i indeplinesti dorinta. Nu stiu care sunt dorintele tale pentru sezonul de anul acesta, dar eu simt oarecum alegerile tale. Poate te intrebi cum? Cand tu nu stiai, m-am strecurat in lista de dorinte si le-am aflat. Nu o sa divulg totul, dar macar cateva ca sa inspiram alte fete, tinere, cu siguranta.    Toamna nu e toamna, daca nu simtim ca pasim cu incredere in noul sezon. Fiecare frunza si a ei textura, ne duce cu gandul la textura materialelor. Uneori simpla si fragila, alteori grosiera si puternica. Cu ce ai asemana aceste texturi? Cu vantul ce le schimba din vechi in nou sau cu soarele ce le atinge usor, schimbandu-le nuantele si pattern-urile.   Tot cu aceasta idee, vom porni in periplul nostru in de

Ancoram panzele catre SuperBlog! Gasim si o busola? Desigur!

Imagine
Ancorati panzele ca vine: noua competitie SuperBlog 2023. Gasiti busola si directia.     Panza e chiar creatia in sine, pe care cuvintele fac valuri, inca de la primele acorduri fine sau in tandem cu marea linistita sau agitata. Uneori, scrisul e muzica, alteori e poezie, alteori, proza, dar stim ca vindeca toate turbulentele si nelinistile acumulate in noi sau le tulbura si mai tare, pentru a le reda calmul ceva mai tarziu.    Ce e val, ca valul trece. Asa si cu creatiile noastre care multe dintre ele cunosc culmile succesului si notorietatii, pe cand altele se duc pe apa sambetei. Inportanta e constanta. Sa fii valul, sa fii ca valul, sa depasesti valul si chiar sa te intreci cu el. Vor fi multe valuri: de critici, de angoase, de nelinisti, de laude si merite, dar important sa nu te doboare, ci sa te inalte. Val după val, mai urci treptele unui piedestal, care poate e atat de ancorat in sol, incat te poate purta pe brate, precum Dunarea, insasi.    Ma simt un om al marii,