Nivel cu nivel pentru un cămin durabil. Atinge confortul cu Alma Parchet

Stau de vorba cu mine din trecut și îmi dau seama, că am avut un caracter de lemn. Aproape, că nu m-a sensibilizat nimic, doar câteva atingeri mai grave pe ici, pe colo. Oare ma ia cineva drept exemplu sau servesc drept inspirație pentru alții? M-am oprit la punct, că la virgulă, m-am cam împiedicat, cred că parchetul stratificat   e de vină sau parchetul de lux. Oare privesc eu, totul cu lux de amănunte și am uitat de umor? Oare el s-a răzvrătit împotriva mea sau invers? Pasii mi-s număratii, dar nu mai știu de ce sa ma agat. Am tot rupt bucăți din mine, sa ajung aici și ce-am făcut o mare de lemn, care îți ia luciul, nu ochii. Mai că nu poți înota, că dai numai de bucăți de lemn și pardoseala. Le-am împrăștiat peste tot, chiar și în mine este urma de lemn. Dar măcar e de soi, soi bun și natural, autentic, care trece testul timpului și vremii. 

    Eu tot socotesc cum să scot acest trecut lemnos din mine fără sa rănesc sau lezez pe altii. Mai sar așchii adevărat, dar nu departe de trunchi. Câteodată doare, să te dezbraci, să te dezmembrezi în mii de bucăți pentru a te prezenta celorlalti. Așa cum ești vulnerabil, lemnos, cu o doza de umor rătăcitoare într un buzunar la pantalon sau cine știe oare, cât timp i-a trebuit sa arate asa și voi deja îl vreți schimbat, de parcă nu știți cum l-ati luat, din fabrica, de parcă parchetul ar avea doar genul masculin. Dar cred că știe sa se plieze pentru fiecare gen și ii iese de minune sau nu? Rămâne sa ne convingem la o tura de cumpărături pentru a alege parchetul Alma Parchet ideal pentru căminul nostru.

   Printr un joc de lumini și umbre, am găsit nuanțele care se regăsesc cel mai mult în paleta de culori pentru parchetul nostru. Natural și sidefat, concentrat și multistratificat sunt câteva dintre atuurile acestuia. Ne scoate din minți, atunci când vrem să l punem altfel, deoarece nu sta în nici o poziție, ci doar așa cum este menit sa fie.

   

Uneori, ne simtim copii și ne jucam cu materialul din noi pana creem ceva bun de prezentat privitorului. Uneori, dăm din stânga în dreapta și nu ne iese. Alta data, greșim cantitatea din materialele. Ori prea exageram, prin critica sau supraevaluare. Oricum ar fi, o părere sincera nu strica niciodată. Noi cautam sa invelim materialul, în ceva frumos, plăcut ochiului, dar care sa ofere și rezultate. 

Câteodată, imbracam și pelerina eroului în ideea de a salva cât mai mult timp pentru căminul nostru, prin alegeri echilibrate. Nu ne hazardam, ci înțelegem nevoile noastre și faptul ca meritam mai mult. Cu fiecare piesa, cu fiecare bucata de material, construim structura căminului. 

     E ușor să alegi ceva de durată, dar greu sa-ti respecte toate condițiile. Dar câteodată, simți ca ai combinația care trebuie. Nu neapărat, 007 dar ceva dublu stratificat care să asigure rezistenta la traficul celor 7 zile pe săptămână. Pasii sunt ușori, mai ca plutesc pe suprafata parchetului, dar acesta tot scârțâie? Cred că ați luat în greutate sau ați ales parchetul cu greutate. Nu știu ce am ales, dar înclin balanta către parchetul Chevron, ca și cum ce vrea ăsta de la mine, după ce ca îmi suporta greutatea deciziilor, în plus de cea corporala. Dar parchetul câștiga lupta cu masa de kilograme, cu siguranță. As miza și pe cel Curb, deoarece îmi urmărește toate denivelările de personalitate și se comporta întocmai cum trebuie, a se aminti caracterul de lemn, care nu da bine în nici o situație.

Sunt linii fine trasate parcă dintr o altă lume, a eroului însuși. El însuși, își caută delimitarile si continuăriile în spațiu. Prea multa spatialitate, prea mult timp petrecut la origine, la originea sa. Așa de natural, dar totuși așa de complex, prin modul în care se prezintă și se dezvăluie in întreg universul cameral. Liniile parcă sunt una cu timpul si cu certitudinea ca personalitatea e o continuare a caracterului. Se dezvolta una pe alta, se contopesc și renunță una la alta, atunci când găsesc alt punct de echilibru. Cred că mi am pierdut echilibrul, atunci când am crezut ca totul e liniar, când poate fi forma imaginației mele, așa cum il imbrac eu. Am făcut mulți pași, pana sa mi dau seama, că mă învârt în cerc și nu fac altceva decât sa desenez pe parchet, suma efortului meu. De atunci, ceva s-a schimbat. Am ales Alma Parchet, un parchet cu suflet, care îmbracă casa în straturi, așa cum mi le-am imaginat. Fără sa încarce, fără să fie surplus, ci doar balanta între naturalețe și modern.

    Ca sa scot și atuurile în evidenta, l-am pozat în cea mai bună lumină, pentru detalii fine, culori uniforme, texturi pline și materiale de durată. De la cel mai simplu, la cel mai sofisticat, poți pași cu încredere, nu se îndoaie, nu scârțâie, în plus iți posta testa abilitățile de balerina. 

Primii pasii pe parchet, precum un dans în doi, un dans al îmbrățișărilor pereche, care ating prin inaltare podeaua și se desprind, inlantuind notele de subsol, acordandu-se cu timpul. Eroi suntem cu fiecare mișcare, cu fiecare dans care se armonizează cu muzica. Am aflat ca noi suntem materialul, din care se șlefuieste, din care se naște altceva, chiar sub privirile sau pasii noștrii. Tot ce trebuie e să privim cu inima și sufletul, precum am privi la Alma Parchet, un spațiu trainic și prietenos cu mediul.

   Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2024.