Mi-as traduce sufletul, dar ar suna a primavara! Ce zici?

Mi-aș traduce sufletul, dar ar suna a primăvară,

Ar suna de la Do minor la Do major, 

Ar arăta precum cârduri de cocor

L-aș traduce pe faṭă și pe verso, 

Dar nu am gasit și nota de primăvară, fiindcă am șters-o din greșeală.

Mi-aș traduce sufletul în nu știu câte limbi,

Dar ai venit tu, să-l preschimbi,

În ceva mai bun, mai trainic

O călătorie în Comarnic.

Mi-aș traduce sufletul, dar ar suna la noi

Așa ca aș reduce cu mult la doi

Și aș apela la tine, să-mi zidești pereții, unde au fost numai ruine,

Să-mi pictezi visele sau noi destine.

Așa e sufletul, când cere a căutare, când e dornic de călătorie. Când se îmbracă în hainele necunoscutului și vrea să atingă alte dimensiuni și spatii. Suntem în permanenta căutare de sine, de suflet, de parcă mereu cu fiecare drum, pierdem câte o bucată din noi și ne o recuperăm pe parcurs. Sufletul are multe porți și chei, de aceea frumusețea locurilor invadează tot spațiul. Mai lasă loc și de încântare, de emoție, de regăsirea cu sine, dar oare cum se traduc toate acestea? Oare e nevoie de imagini, sau însăși cuvintele nu mai au nevoie de o traducere, în prealabil, deoarece sunt prea pline de încarcatură emoțională, de bogăție stilistică și stări, care te poartă prin toate anotimpurile. Pentru acest fapt și nu numai, ai nevoie de un traducător instant îți este asigurat prin:

• Internet gratuit și nelimitat pe viață
• Funcționalitate în aproape 200 de țări
• Cardul SIM se conectează la Internet de la prima utilizare

Sunt situații în care nu știi ce să faci cu cuvintele, să le îmbrățișezi, să le oferi spațiu sau să călătorești cu ele. Oricare ar fi răspunsul, uneori nu-ṭi mai încap nici in buzunare, deoarece sunt monede virtuale.     

    Cuvintele te ajuta sa călătorești, să transformi o destinație, locul în care ai visat de mult să te aflii. Îmi plac locurile care mă poartă prin cele patru anotimpuri, dar mai ales primăvara, cu ea am ceva mai aparte, fiind și luna în care m-am născut. As lua cuvintele și le-aș pune într-o plasă sau bagaj. Nu știu care încap, poate mai fac economie de spațiu. Dar nu poți fără cuvinte. E ca și cum nu ai exista. Le prinzi în joc, discuți cu ele, câștigi cu ele, chiar rămâi abandonat undeva, nu te porți descurca fără ele: cuvintele de bază, in orice limbă.

     Le-aș inșira pe culme, le-aș pune la uscat, dar am uitat ca uscatul nu e la mare. Lăsăm uscatul rufelor pe mai târziu și ajungem la țărm de mare, să le lansam în larg, pe ele cuvintele, deoarece ele știu sa înoate și revin la mal cu și mai multă forṭă și putere de convingere. Dar oare, unde le place să călătorească? La mare sau la munte? Nu le-ar stă rau cuvintelor bronzate sau cum s-ar traduce asta: cuvinte arse de soare. Oare exista echivalent în engleză? Nu știu, apelăm la translator electronic by Vasco, să vedem dacă are un răspuns pentru noi și iată ce am gasit. Dar mai bine, nu ar ajuta un traducător de imagine. Desigur, în câteva secunde știm: "Burnt words". Sper că nu s-a ars bateria, dar din câte am înțeles, are o baterie rezistentă și durabilă, altfel ne-am fi prăjit creierii să cautam sensul la atâtea cuvinte.      

    Deci, ca destinație de vacanṭă, cuvintele prefera marea, deoarece se pot scalda în ea, fără să facă exces de ceva, poate de prea multă goliciune sau expunere, dar le acoperă bine pălăriile sau cum zicem în engleză aceste "white or black hat". Precum vacanṭa înseamnă marketing, nu scăpăm nici de penalizări, astfel, dacă depășim limita de înot. Eu cel puțin, dacă mă avânt în larg, pescuiesc cam multe cuvinte și depășesc cota de atenție. Deci atenție la rechini, care vor sa muște din cuvinte și sa le strice sensul. Dar eu scriu în continuare, deoarece am primit colacul de salvare chiar de la Mamaia, acolo unde-i nisipul fin și plaja aglomerată, dar în afara sezonului cam pustiu. Nu-i nimic, că scap eu câteva cuvinte și pe acolo, să o populeze, dar am nevoie și de cuvinte noi: englezești, franțuzești, grecești, vocabularul e extins și trebuie să ne adaptam. Nu am ajuns pana în Grecia sau Italia, dar am ajuns la Castelul Peleș, unde am găsit o varietate de culturi și vizitatori, cu un lexic foarte bogat. Chiar m-a rugat cineva sa-i fac o poză. Nu am refuzat, normal. Ceva soi de chinez, crecă era. E ușor să faci, trecerea de la mare la munte, când aluneci printre cuvinte și faci povârnișuri pentru râuri, care curg șiroaie și te înalṭă cu fiecare treaptă. Dar tu unde preferi să fii? La munte sau la mare? Eu, undeva între. Deoarece nu mă pot decide ce sa fac cu atâtea cuvinte, unde să le duc, să le schimb de haine, să le îmbogățesc, să le aleg unele de altele.

Și când chiar aflii, că cineva știe destinația, pe care o preferi și încearcă în cât mai puține cuvinte să te înțeleagă, de parcă ar face economie. Ne putem ajuta și de traducere simultană, dacă tot dorim să ne înțeleagă în mai multe limbi. Dar prea multe, deja încurcă circulația. Așa că ne limitam la câte știm, el, traducătorul instant sa știe mai multe.

    As muta plaja de cuvinte la Eforie Nord, nu de alta, dar unele perioade sunt mai zgomotoase și nu-mi place. De aceea, aleg liniștea în pofida aglomerației. As pune în rucsac și câteva cuvinte și le-aș duce la munte, nu de alta, dar unele nu știu a urca, ci doar a coborî. Precum unele știu, să-și urmeze calea, urmează firul poveștii și descoperă atâtea taine, încât unele povești chiar au nevoie. Nu e nevoie sa-ti traduci sufletul o viata întreaga, dacă ai pe cineva care vorbește pe limba ta. E mult mai ușor așa, cu toate că uneori simṭim și în alte limbi, câteodată mult mai profund decât în limba noastră. Chiar dacă aparent înseamnă la fel, pentru mine, greutatea cuvintelor este alta. Nu reușesc sa cântăresc bine cuvintele în română, pe când în alte limbi sunt așa de grele, de abia le pot traduce, dar nu cu Vasco V4, traducător instantaneu. Chiar și cursurile de la facultate, suna altfel cu traducător de texte. Nu mai poți omite nimic. Te poți bucura de experienṭa învățării și studiului. Nu știu unde am pus rucsacul, dar obișnuiam să car dicționarul după mine. I-am găsit înlocuitor pe Vasco. Sper sa nu se supere pe mine, dar câteodată prea multe bagaje nu te ajută, așa că trebuie să mai apelezi la ajutoare.

De la vale de Carpați,

M-am găsit cu niște frați,

Erau cuvintele de alta limba,

Ce perspectiva schimbă,

M-am pus puțin pe ceartă sau a ieșit război, 

Dar știam că sufletul nu poate fi tradus decât pentru doi, sau trei

Ce depășește, ies scântei...

    Acest articol a fost scris pentru Spring Super Blog 2024.