Camera de creta. De ce sa șterg când pot continua!
Camera de creta, locul în care ma întorc mereu. De ce sa șterg când pot continua? De ce sa ma dezlipesc de omul din copilarie pentru a zidi alte corpuri fără viata? De ce sa nu înțeleg rolul pe care o bucata de creta îl poate contura în pergamentul copilăriei mele? Aproape zilnic, "mă lovesc" de șablonul copilăriei mele, același șotron interminabil care se termina cu cifra 8, adică infinitul, pentru că în copilărie, visele și dorințele sunt infinite. De ce sa tot șterg, dacă in inima apare un gol? Oare am uitat radiera pe un raft sau pur și simplu m-am împiedicat de o guma de mestecat, de mi s-a lipit de adidas? Asa mi se lipesc si lucrurile bune de suflet, daca stii sa le asezi. Chiar zilele trecute, mi se întâmplă asta. Oare golul din cafea, e asemănător cu golul din ceasca. Oare ceasca e goala sau conținutul a fost prea amar? Eu o beau dulce, cu lapte sau zahar brun, dar prefer și alte noutăți . " Pana NU se răcește cafeaua ",...