Postări

Camera de creta. De ce sa șterg când pot continua!

Imagine
Camera de creta, locul în care ma întorc mereu. De ce sa șterg când pot continua? De ce sa ma dezlipesc de omul din copilarie pentru a zidi alte corpuri fără viata? De ce sa nu înțeleg rolul pe care o bucata de creta îl poate contura în pergamentul copilăriei mele? Aproape zilnic, "mă lovesc" de șablonul copilăriei mele, același șotron interminabil care se termina cu cifra 8, adică infinitul, pentru că în copilărie, visele și dorințele sunt infinite.    De ce sa tot șterg, dacă in inima apare un gol? Oare am uitat radiera pe un raft sau pur și simplu m-am împiedicat de o guma de mestecat, de mi s-a lipit de adidas? Asa mi se lipesc si lucrurile bune de suflet, daca stii sa le asezi. Chiar zilele trecute, mi se întâmplă asta.  Oare golul din cafea, e asemănător cu golul din ceasca. Oare ceasca e goala sau conținutul a fost prea amar? Eu o beau dulce, cu lapte sau zahar brun, dar prefer și alte noutăți .  " Pana NU se răcește cafeaua ",...

Un strop pentru fiecare reușita! Cu Monini, preparate de elita!

Imagine
https://shiningheartforu.blogspot.com/2025/05/un-strop-pentru-fiecare-reusita-cu.html Știm fiecare ca ce e mult strica, de aceea uleiul Monini ne învață cum să avem masura în toate. Cu un design simplu urmărește conturul sticlelor de demult. E transparent și ii poți vedea culoarea atât de clar, încât timpul parca s-a oprit în loc asupra măslinelor verzi. E clasic, e atemporal și se potrivește pentru toate gusturile. E va și cum ai călători până în inima Italiei și te-ai întoarce acasă în câteva secunde, deoarece Italia e acasa. Acasă e mereu de forma feminina, dar acasă pentru mulți e și ceva masculin. E o îmbinare de gusturi și arome, de preparate și tradiții.       Lumea italiencei din poveste a fost mereu colorata, chiar și după blocurile gri. Ea s-a gândit să-și picteze cartierul, în culorile propriei copilării Ema si-a abandonat visele, pentru a-și gasi harta copilăriei. Zâmbete pierdute, anii p...

O scrisoare dulce-amăruie! Gusta cuvântul si servește câte o porție!

Imagine
Mi a plăcut mereu sa scriu cu note. Cu note de fag și scortisoara. Ți-am trimis în zori o scrisoare, ca să știi ce e în inima mea, puțin soare, ceva nori, dar mereu picura cu roua inimii mele. E greu să devii mereu un cuvânt pentru cei dragi. Un cuvânt de soi, un cuvânt ales, dar mai degrabă un cuvânt care sa aline gustul și apetitul cititorului. Ce sa mai faci, când cuvintele curg pe tapet cu culori vișinii, nu ca de cerneală, și stropesc pereții camerei și ii îmbracă în nuanțe de toamna. E un scris care are note de melancolie, nostalgie, care îmi amintește de timpuri apuse. Ce sa zic azi, când totul e întors la 180 de grade, e vântul ce bate, e culoarea din pahar sau cuvantul e atât de schimbat în societate?     As face o ancheta sa descopăr mai mult cuvantul. O ancheta misterioasa cu note de vin, dar nu îmbătat, ci cu o atitudine de beatitudine. Mi-am pierdut scrisul, dar nu și pasiunea pentru scris, am pierdut multe în viata, dar caut să recuperez exact ca picatura ca...