sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Peripetii spre mare

Am sa va relatez o intamplare ce a avut loc cu 2 ani in urma.
Era ziua de 16 iulie 2011 in care trebuia ,ca eu impreuna cu o colega sa plecam  cu trenul la mare,mai precis trebuia sa ajungem in tabara New Paradise din Eforie Nord.Ce faceam acolo? Urma sa participam la etapa nationala a concursului pe teme de protectia consumatorilor:"Alege este dreptul tau!".Toate bune si frumoase pana aici.Bagajele erau deja pregatite,biletele de tren se aflau si ele la locul lor,insa a aparut imprevizibilul:norii au inceput sa se adune,era semn a ploaie.Ma gandeam eu:ploia inainte de plecare poate insemna noroc sau reusita.Dar nu era o ploaie ca oricare alta,de vara,scurta ca durata si intensitate,ci a inceput sa toarne cu galeata,de parca norii si-ar fi descarcat nervii asupra orasului.
Apa provenita de la ploaie curgea cu atata repeziciune pe conducta,incat credeam ca din pricina presiunii va ceda si brusc ma voi trezi inundata.Imi spuneam: "asta imi mai lipsea acum,cand eu eram pe picior de plecare,pe ultima suta de metri" pentru ca in mai putin de o ora,eu trebuia sa fiu la gara.Minutele treceau,iar ploaia nu contenea sa se opreasca,se desfasura in acelasi ritm vioi si alert.Si starea mea suferise schimbari..era acea neliniste cauzata de momentul plecarii,(precizez ca era prima mea plecare din oras,singura si prima data cu trenul) si amplificata de starea creata de zgomotul ploii.Telefonul meu zbarnaia de mesaje de la colega cu care trebuia sa plec.Aceasta isi arata ingrijorarea fata de situatia existenta:
"Diana,ai vazut ce-i afara?cum mai plecam noi?"-asa suna unul din mesaje
Biletele erau deja cumparate,nici nu ma gandeam la posibilitatea de a nu mai pleca si implicit participa la concurs.dupa ce ca imi dorisem asa mult si muncisem sa ajung pana aici,acum ploaia sa-mi strice planurile.Nu..asta nu-i permit,cu mine nu-i merge.
In tot acest timp,ma plimbam dintr-o camera in alta si mai aruncam cate o privire pe fereastra sa vad daca se mai schimbase ceva.De atata ploaie,nici semnalul de la telefon n-a mai rezistat sracul,era "mort",mai avea si momente in care mai prindea curaj si mai afisa cate o liniuta,dar disparea ,de parca l-ar fi speriat vreun traznet.
eu si colega mea ne cautam una pe alta,in zadar.Eu sunam si nimeni nu raspundea,nici macar ecoul ploii nu se auzea,decat uneori o voce din telefon:"Abonatul pe care l-ai apelat momentan nu este disponibil" sau de cele mai multe ori ramanea "mut".
Intr-un sfarsit am reusit sa prindem legatura,dar nu a durat,sa zic 1 minut si am pierdut-o.Sms-urile ce mai functionau la asemena intemperii si netul,daca nu cade si el de greutatea stropilor de ploaie asezati pe cabluri.Ca altfel comunicare ar fi fost zero.
Mai ramasese cam 30 de minute,iar vremea dadea semne de revenire la normal.Cerul se mai luminase,acum puteam rasufla usurata.Plecarea mea nu mai putea fi compromisa.Da,dar uitasem catva detalii;eu,cu geamantanul in dotare trebuia sa traversez baltile care au inundat strazile si orasul.In plus trebuia sa si ocolesc  crengile cazute pe drum,sarind in acelasi timp si perste o baltoaca;mai aveam la purtator si o umbrela,inca nu se oprise de tot ploaia.
Cand am ajuns la gara,nici nu ziceai ca a plouat,ca dovezi ramasese crengile rupte ale copacilor si baltile de apa de pe strada.De parca ploaia se juca cu mine:Ploua.Nu ploua..!
Cand ne-am vazut in tren,ne-am spus:
"Bine ca s-a oprit la timp!"
Aveam de mers 2 ore si ceva cu acel tren,dupa care trebuia sa-l schimbam cu altul.
Am coborat in gara,in gara de la Marasti si trebuia sa asteptam vreo 2 ore trenul,pentru ca nu aveam unul de legatura pentru Mangalia.Cand ne-am vazut la ora aceea tarzie,in jur de 22:05,noi,doua fete singure in gara,una de 18 si alta cu un an mai mica.si cand spun singure,nu glumesc.Pentru ca era o gara pustie,peronul era gol,doar cativa caini ne mai tineau companie in solititudinea noptii.Niciun calator prin zona,ci doar un "locuitor" de-al zonei-pentru care gara tine loc de casa si adapost.Doua ore pareau enorm de mult.Mai schimbam cateva cvinte cu colega mea pentru a face sa treaca timpul mai repede.Nici macar toaleta nu era una functionala,avea lacatul pus pe ea.Fiecare isi facea nevoile pe unde apuca
Intre timp,se facuse ora 00:00,a venit trenul si am plecat.Ne astepta un drum lung de aprox 10 ore,ca a avut si  cateva intarzieri bune pana la oprirea noastra la Eforie Nord.Pe tot parcursul drumului,am incercat sa dorm sau macar sa motai,dar nu mi-a iesit nici una.Cu toate acestea,dimineata cand am ajuns,nu ma simteam deloc obosita,cred ca schimbarea aerului era de vina:de la aerul poluat din Galati la aerul curat si sarat al marii.Apoi am plecat cu un taxi spre tabara New Paradise.
Si nu va mai spun ca ne culcam pe la vreo 1-2 noaptea si ne trezeam la 7-7:30 si asta s-a intamplat 2-3 zile la rand.Dar nu ma plang pentru ca a fost o experienta frumoasa in care am cunoscut oameni noi si am vazut cum este intr-o competitie de acest gen.

Aceasta proba este sponsorizata de Reeija.ro

Acest articol a fost scris pentru Super Blog 2013!





".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu